Am asteptat cu legitim interes reuniunea Consiliului National de Coordonare al Partidului Democrat de sambata, 9 decembrie 2006. Dupa anuntul Platformistilor de infiintare a unui nou partid, era de asteptat un punct de vedere oficial al formatiunii conduse de Emil Boc doar in acte, in realitate, presedinte fiind Traian Basescu.
Consiliul National de Coordonare al PD e forumul de conducere intre congrese.
Daca s-ar fi pus problema unei despartiri de PNL in favoarea eventualului partid al lui Theodor Stolojan, momentul cel mai propice nu putea fi altul decat cel de sambata.
Si cu toate acestea, reuniunea nationala a PD nu a adoptat un document oficial privind colaborarea cu Partidul Liberal Democrat.
E drept, in discursul lui Emil Boc pot fi intalnite referiri la colaborare cu formatiunea fostului consilier prezidential.
Privite cu atentie, aceste referiri dezvaluie o vizibila grija a liderului PD de a nu provoca ireparabilul. Altfel spus, de a nu obliga PNL la o reactie oficiala de spargere a Aliantei. Sub acelasi semn a stat si intalnirea de luni dintre PD si PNL. Se vede clar, atat din refuzul unei Rezolutii de colaborare cu PLD, cat si din contactele prin boscheti, ca partidul teleghidat de Traian Basescu evita cu maxima prudenta divortul cu acte in regula.
E comportamentul unui sot care se intalneste cu amanta, fara a face gestul de a vari divort. La randu-i, PNL n-a luat o atitudine oficiala fata de harjonelile PD cu PLD. Asemenea unei neveste care inchide ochii la escapadele barbatului, pentru ca prefera mizeria morala a adulterului unui divort care ar lasa-o pe drumuri.
Cum se explica acest menaj in trei la care consimt cei doi parteneri ai Aliantei?
Un raspuns posibil il putem gasi chiar in nuanta care a scapat tuturor analistilor. Joi, 7 decembrie 2006, a fost anuntata infiintarea unui nou partid si nu crearea partidului propriu-zis.
Ar fi fost normal ca actuala conducere sa rasufle, in fine, usurata. Platformistii constituiau un pericol cata vreme ei se pastrau in hotarele unei miscari interne de rasturnare a conducerii. Sa presupunem ca noi si noi filiale, noi si noi parlamentari aderau la Miscare sfarsind prin a lipsi de legitimitate actuala conducere. Transformati in partid, Platformistii nu mai ameninta conducerea PNL din interior. Ramasi cu inestimabilul brand al PNL, liderii prezenti puteau indrepta partidul impotriva noii formatiuni, beneficiind din plin si de confuzia de program a adversarului.
Conducerea PNL a reactionat insa ca si cum Platformistii ar fi ramas in cruciada de rasturnare: s-a convocat Congresul extraordinar PNL, au fost inlocuiti liderii de filiale care au aderat la Platforma.
Ce ipoteza se poate desprinde din acele fapte evidente? Ca anuntul (repetam, anuntul) privind infiintarea noului partid se inscrie intr-o campanie despre care am mai scris: cea de subrezire a PNL din punct de vedere electoral in favoarea PD. O campanie in care s-au inscris numeroase evenimente din ultimul an: de la aparitia Platformistilor pana la revocarea lui Teodor Atanasiu. Votand deocamdata in sondaje, romanii trebuie convinsi ca PNL e formatiune macinata de lupte interne, pe care nu se poate paria. Se poate lansa astfel ipoteza ca momentul de joi, 7 decembrie 2007, s-a inscris in seria de lovituri pentru subrezirea PNL. Subrezirea PNL in favoarea intaririi PD e insa obiectul numarul unu al lui Traian Basescu. S-au gandit oare Stolojan si ai lui ca ar putea fi folositi de Traian Basescu pentru distrugerea PNL? si, odata realizat scopul, Traian Basescu sa manevreze astfel incat sa-i scufunde si pe Platformisti. Inainte de a face efectiv un nou partid sau, poate, dupa aceea, in faza cand noua formatiune, nereusind sa se consolideze electoral rapid, va trece drept o constructie avortata.