Sunt bogat, nu ma tratez

Investitorul nu e un om sanatos la cap. Pare o constatare rupta din folclorul nostru contemporan - acela care spune ca banii stau mai bine la crasma decat in portofel. Totusi, vestea vine din America. Un studiu, publicat in revista Forbes, spune ca investitorii de succes sunt adesea si psihopati - nu grav, doar atat cat sa aiba mai putine sentimente decat ceilalti. Altfel spus, omul care isi plaseaza banii bine e acela care nu simte nimic fata de ei. Nu-l doare cand pierde si nu se bucura excesiv cand castiga - pur si simplu priveste operatiunea ca pe un joc mintal.

Warren Buffet, un guru al acestei comunitati a investitorilor de profesie, spune si mai frumos: "Nu-ti trebuie inteligenta uriasa, mari cunostinte de business sau informatii din interior. Pur si simplu ai nevoie de o structura mintala pentru a lua decizii, precum si abilitatea de a impiedica emotiile s-o afecteze".

De fapt, cea mai mare problema cand ai in fata tentatia unei investitii la bursa sau in vehicule financiare de orice fel (dar care comporta un risc) e tocmai spaima ca vei pierde. Cercetatorii au facut un experiment simplu: au dat 20 de dolari unor voluntari sa dea cu banul, cate un dolar aruncarea. Pentru fiecare cap, primeau 2,5 dolari. Pentru pajura, pierdeau dolarul. Aritmetica simpla spune ca daca investesti toti banii si jumatate (adica zece, cat ar spune statistica) din aruncari sunt norocoase, te alegi cu 25 de dolari - cinci mai mult decat ai primit. Totusi, au fost destui subiecti care s-au retras dupa ce-au pierdut cativa dolari la rand - in loc sa aiba rabdare si sa lase timpul (si norocul...) sa compenseze aceste pierderi.

Spaima de pierdere e un sfatuitor prost, deci. Si totusi, ea sta la baza guvernarilor, in care cele mai multe decizii se iau cu frica de ce vor spune presa si publicul in caz ca se dovedeste ca banii sunt aruncati pe geam. A se vedea cazul autostrazilor oprite din constructie, ca si cand vom putea, peste zece ani, sa circulam pe economii, in loc de sosele...

Si tot la guvernare gasesti indeobste emotia - folosita in exces de vreo cateva luni, exhibata, plimbata dintr-un palat intr-altul, data de exemplu si folosita in luarea deciziilor proaste. Proaste, dar de mare succes la public - o data ce presupun premierea lipsei de performanta economica, adica a lenei, intelectuale si trupesti. Si nu ma refer aici doar la subventii, ci si la taxele vamale din felurite domenii, care incurajeaza productivitatea sa balteasca in aceiasi parametri mocirlosi de vreo zece ani incoace. Chiar si graba guvernamentala de a reconstrui casele unor oameni, desi da teribil de bine la televizor, e o veste proasta pentru o alta industrie, si ea nationala: asigurarile. Cine sa mai plateasca prime, cand, iata, e suficient sa platesti (rar si putin) taxe ca sa obtii acelasi rezultat?

Sigur, sunt ganduri cinice. Dar dupa noua luni de guvernare liberala, te astepti la mai mult liberalism si la mai putina guvernare, nu invers. Nu-i vorba, si noi suntem de vina: presa nu mai lucreaza decat cu marfa de corazon - ratiunea - , care, de cand se stie, se vinde prost in tara romaneasca.

Prost, dar nu deloc - din cate am auzit, chiar si Warren Buffett are un mic fond de investitii cu care se pregateste sa aduca ceva bani in Romania. N-o fi sanatos la cap? Sau poate ca tocmai asta e calitatea lui...?