x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Sunt vesel

Sunt vesel

de Maria Timuc    |    10 Mar 2011   •   20:45

Sunt oameni care suferă de insomnie; ziua se simt obosiţi, noaptea începe coşmarul. "Ah, nu pot să dorm", se gândesc ei înainte de a  ajunge în pat! "Sunt atât de obosit, mă învârt pe toate părţile şi nu pot dormi"! Propria profeţie se autoîmplineşte, bineînţeles, graţie puterii autosu­gestiei. Pe măsură ce omul se forţează să doarmă, somnul dispare. Pe măsură ce omul se forţează să nu mai mănânce, îi creşte automat pofta de mâncare şi sfârşeşte prin a mânca mai mult decât înainte de a-şi impune să nu mai mănânce. Dar ce se întâmplă, oare, când omul repetă necontenit: "Sunt nefericit, totul îmi merge rău, nu sunt în stare să fac nimic, nu am bani, nimeni nu mă iubeşte, n-am reuşit şi nu cred că voi reuşi vreodată să fac... cutare lucru?". Mai mult, unii spun: "Dumnezeu mă chinuieşte, nimic nu-mi merge bine, oare de ce mi se întâmplă atât de mult lucruri rele?". Sigur că aceste afirmaţii în care credem şi pe care le spunem fără să ne forţăm, fiindcă avem credinţa completă că ele sunt adevărate, continuă să facă parte din experienţa vieţii.

Emile Coue, considerat părintele sugestiei şi al autosugestiei, autorul unor vindecări spectaculoase, spu­nea: "Eu nu rostesc niciodată cuvinte fără rost. (...) Cine se îndoieşte întotdeauna de el însuşi nu ajunge să facă niciodată nimic. Chiar dacă ar înota într-un ocean de ocazii favorabile, el nu le va sesiza şi nu va profita de pe ur­ma lor, chiar dacă nu ar trebui decât să întindă mâna pentru a le apu­ca. Un astfel de om provoacă, de ase­menea, evenimente în viaţa sa, dar nu favorabile, ci nefavorabile. De aceea, nu acuza niciodată soarta, căci tu eşti întotdeauna cauza acesteia!". (fragment din cartea recent apărută "Au­tocontrolul prin sugestie conş­tien­tă", o recomand în mod special pentru tulburătoarele exemple care demonstrează puterea autosugestiei).

Orice gând, idee, credinţă, orice rostim sau doar gândim ca fiind adevărat pentru noi se materia­li­zează. Noi ne spunem "bananele în­gra­şă" uităm, mâncăm banane într-o zi şi la sfârşitul zilei avem un kilogram în plus. Am auzit persoane spunând disperate: "Nu ştiu de ce mă îngraş, dar mă îngraş numai dacă beau apă". Sigur, persoana are dreptate: subconştientul său aude ceea ce ea spune şi, precum afirmă Coue, voinţa persoanei de a slăbi este înfrântă de puterea imaginaţiei, pusă în mişcare prin gândire. Voinţa este întotdeauna înfrântă de imaginaţie, spune Coue. De aceea gândeşti "nu pot dormi", vrei neîntrerupt şi cu pu­tere să dormi, dar dacă spui că nu dormi, atunci imaginaţia învinge şi chiar nu dormi. Remediul pentru insomnie ar fi acela de a te duce în pat liniştit, convins că vei adormi. "Adorm, singur că adorm, stau liniştit şi adorm!" În ce priveşte mâncarea, ne putem crea sugestii de tipul: "Pot să mănânc orice, n-am nici o pro­blemă, rămân suplu şi sănătos". Ne putem repeta aceste sugestii seara, înainte de culcare, şi dimineaţa, înainte de coborî din pat. În aceste perioade, subconştientul este sensibil, deschis, iar capacitatea sa de preluare a informaţiei nu este puternic bruiată de conştient.

Toţi oamenii, în special aceia care au obiceiul de a se plânge, a gândi negativ, a reproşa, a judeca, a bârfi, a gândi ce-i mai rău despre ei înşişi sau despre alţii au nevoie să-şi accepte participarea personală la ceea ce se întâmplă. Inconştientul nostru nu ştie de glumă, nici nu ştie că minţim: el transformă şi minciuna în adevăr, aşa încât ne putem ajuta singuri sau ne putem sabota singuri. Să gândim mai dulce despre noi înşine, să căutăm convingeri care ne sunt ne folos în viaţă şi să ne scoatem din vocabular cuvintele, afirmaţiile şi convingerile distructive de tipul "nu pot, sufăr mereu, nimeni nu mă iubeşte, sunt singur pe lume, nu am bani, nu-mi reuşeşte nimic, oamenii sunt răi, nimeni nu mă ajută etc.". În acelaşi timp, să conştientizăm faptul că avem această responsabilitate şi în relaţia cu oamenii din jurul nostru. Adesea soarta ne stă în mintea proprie şi în cuvintele prin care ne descriem singuri. Dacă suferim de tristeţe, să spunem precum Emile Coue; "Nu recunoşti în mintea ta că eşti trist. Spune că eşti vesel şi aşa vei fi!". "Pe zi ce trece mă simt tot mai bine din toate punctele de vedere" ? iată, aceasta este formula ideală a lui Coue pentru problemele umane. Există în noi o putere care aude ce spunem şi dacă spunem că ne simţim mai bine, aşa e. Dacă spunem "sunt vesel", aşa va fi!

×