x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale “Suntem olteni pe viaţă şi pe moarte”

“Suntem olteni pe viaţă şi pe moarte”

de Florin Condurateanu    |    14 Noi 2017   •   07:26
“Suntem olteni pe viaţă şi pe moarte”

Tudor Gheorghe urcă pulsul cu o rachetă cosmică pentru cei 30 de mii de craioveni, “Muică, suntem neam de piatră când e vorba despre vatră”! Pe noul stadion, o veritabilă bijuterie oltenii veniţi la inaugurare cântă împreună cu Andrei Păunescu “Oltenia Eterna Terra Nova un cântec are şi-n priviri, hai Universitatea, hai Craiova, eşti campioana unei mari iubiri”! Numele de generaţie de aur s-ar potrivi alături de tricolorii celebri şi acelei echipe craiovene care a ridicat mândră fruntea în Europa. Noul stadion a fost botezat “Ion Oblemenco”, tunarul nemuritor al oltenilor. Am scris în Jurnalul Naţional acum vreo 20 de ani un reportaj de la nunta fotbalistului tânăr craiovean Pavel Badea. Naş era Cârţu, nuntaşi marii fotbalişti Oblemenco, Deselnicu, Tilihoi, Negrilă, Beldeanu şi ceilalţi. Când cineva a şuguit cu furatul miresei, fată de primar oltean, Oblemenco glumea cu Deselnicu, “Dacă ne fură careva pe noi nu ne caută nimeni”! I-a căutat din păcate moartea şi i-a găsit, lui Ion Oblemenco pur şi simplu i-a explodat inima, lui Deselnicu i s-a upt aorta, chirurgii prietenii mei de la Spitalul Militar coseau artera putredă şi în urma lor aorta se deşira iarăşi. Trebuie să nu uităm recitalurile de fantezie, de driblinguri ,dantelăriile care purtau semnătura inconfundabilă a argintului viu Sorin Cârţu. Când întrebam importanţi specialişti care a fost cel mai mare fotbalist, Hagi sau Dobrin, aproape toţi obeictau, “Să nu-l uităm pe Balaci”! Costică Ştefănescu a intrat în istoria fotbalului nostru prin rafinamentul şi anticipaţia sa în fruntea defensivei, a ajuns şi căpitanul naţionalei, nu l-au driblat atacanţi celebri ai lumii, l-a înşfăcat însă o formă agresivă de cancer de plămâni, l-a perpelit în dureri şi bravul sportiv Ştefănescu n-a mai putut îndura şi s-a aruncat de la etajul spitalului. Ţicleanu, amator de literatură, frumosul Geolgău, şmecheritul Beldeanu, furnica harnică Donose alcătuiau o linie de mijloc de mare spectacol. Când sprinta spre poarta adversă, Cămătaru era de neoprit, rupea plasele porţilor cu şuturile lui de artilerie grea. Acidul lui Eugen Barbu l-a poreclit „Haplea în chiloţi” cu privire la statură lui înaltă şi calmul proverbial. S-a supărat rău Cami şi n-a vrut să se urce în avionul ce ducea naţionala spre un neuitat meci, nu accepta să fie alături de cel care l-a miştocărit. L-a înfruntat Cămătaru pe vârful romancierilor români, pe dominatorul Eugen Barbu şi scriitorul a cedat, rămânând pe pista aeroportului Băneasa.

×
Subiecte în articol: Tudor Gheorghe