Suspecti de serviciu

"Dar sintetizata, teoria doamnei Mungiu suna asa: trebuie sanctionati imediat si preventiv toti cei suspecti de coruptie in baza unor zvonuri sau delatiuni. Fiecare cetatean, oricat de cinstit sau de aparat s-ar considera in acest moment, poate cadea victima acestei viziuni aproape patologice. Vinovatia prin delatiune poate avea ca sursa un vecin cu care te certi, o ruda care te dusmaneste, un coleg care iti vrea locul"

"Putem presupune corupt pe fiecare om daca nu e obiectul unui control periodic care sa poata rezulta in pedepsirea lui. Natura noastra e coruptibila. Hai sa cream norme si reguli bazate pe acest lucru. Daca un functionar, de exemplu, e reclamat de zece ori ca cere bani, nu cred ca seful lui trebuie sa stea cinci ani pana se pronunta instanta. El trebuie mutat imediat intr-o pozitie in care nu mai are de-a face cu banii sau cu publicul..."

Acest text apartine Alinei Mungiu-Pippidi, unul din ideologii oficiosi ai guvernarii oranj, si a aparut in ziarul Romania libera. In lumina evenimentelor ulterioare, putem spune ca avem de-a face cu baza teoretica a actiunii politice pe care a inceput sa o puna in miscare actuala putere in anul de gratie 2006. O actiune politica bazata pe doua elemente: disperare istorica si incalcare a legii, chiar la nivel de principii fundamentale.
Textul in cauza e demn de Orwell. Sunt constient de faptul ca, la o prima citire, un cetatean satul de functionari care ii cer mita ar putea sa se considere razbunat si satisfacut de o asemenea solutie. Dar, sintetizata, teoria doamnei Mungiu suna asa: trebuie sanctionati imediat si preventiv toti cei suspecti de coruptie in baza unor zvonuri sau delatiuni. Fiecare cetatean, oricat de cinstit sau de aparat s-ar considera in acest moment, poate cadea victima acestei viziuni aproape patologice. Vinovatia prin delatiune poate avea ca sursa un vecin cu care te certi, o ruda care te dusmaneste, un coleg care iti vrea locul. La un nivel mai inalt si investind ceva bani sau ceva influenta, poti deveni vinovat peste noapte prin intermediul catorva articole de ziar bine plasate si pervers ticluite. Daca sunt 400-500 de articole, cu atat mai bine. In masura in care nu justitia e cea chemata sa aplice sanctiunile si sa stabileasca vinovatiile nimeni nu mai e aparat, iar de condus cu adevarat vor conduce numai marii papusari.
Teoria de mai sus a devenit deja practica. Iata, domnul Tariceanu o transforma in actiune politica. Liderul PNL imi cere sa renunt la functia de presedinte al Camerei Deputatilor ca sa imi asum intreaga responsabilitate pentru "acest caz de coruptie". Care coruptie? Avem de-a face cu o mostenire pe care eu insumi am declarat-o public si cu o campanie de presa care spune, in esenta, ca e prea de tot sa si mostenesc ceva, eu sau familia mea. Nici o ancheta nu a ajuns la vreo concluzie. Dar pentru ideologia in cauza nici nu e necesar: se discuta despre "imoralitatea" mea in anumite zone publice, deci sunt vinovat si sanctionabil.

Dar si despre imoralitatea sau coruptia domnului Tariceanu s-a discutat copios, luni in sir, cu date bursiere concrete, cu cifre, cu minutul operatiunilor. Si domnul Tariceanu e vinovat si ar trebui sa raspunda, ca si domnul Basescu, pentru vila pe care si-a acordat-o, sau doamna Musca, pentru casa pe care o vinde statului la un pret astronomic. Toti acesti politicieni ar trebui sa renunte la pozitiile lor.
In realitate insa, ideologia vinovatiei prin delatiune se aplica numai opozitiei. Eu, acum in opozitie, sunt acuzat de fapte pe care le-as fi facut in 1999, cand eram tot in opozitie. Concluzia e clara: traim intr-o tara ale carei bogatii sunt mereu jefuite de cei care nu sunt la putere!
Daca toti demnitarii din actuala guvernare, care au fost acuzati de ilegalitati pe parcursul ultimului an, s-ar suspenda din functii, Romania insasi ar ramane suspendata intr-un vid de putere cum n-a fost nici in decembrie 1989. Asa ca, in interes national, ramane cum a decis doamna Mungiu: PSD-ul e vinovat si pentru faptele Aliantei D.A. Intr-un stat bine organizat, fiecare trebuie sa stea la locul lui. Unii - in casele altora, altii - in paginile ziarelor.