Să fim cu băgare de seamă atunci când în jurul nostru se duc bătălii (politice) ale căror motive şi interese adevărate, de fapt, noi nu le prea cunoaştem. Puteţi spune că e doar o vorbă din bătrâni. E însă un îndemn esenţial de a ne uita dincolo de aparenţe, de a ne pune întrebări, de a nu mai crede în pure coincidenţe. Nici măcar în cele legate de talentul incontestabil de a da cu bâta-n baltă de care dau dovadă liderii noştri. Ieri, un ministru invizibil al Transporturilor îi făcea golani pe copiii românilor plecaţi la muncă în străinătate, iar pe soţiile acestora, curve. Scuzele sunt de prisos, cu atât mai mult, cu cât banii trimişi în ţară de aceşti oameni asigură supravieţuirea multor sute de mii de familii. Tot legat de diaspora, azi în Parlament se votează o moţiune de cenzură pentru care au contat doar interesele unui război politic. Strict economic, nimic nu justifica acum o moţiune: România se bucură de o creştere economică lăudabilă şi de un cadru macroeconomic de invidiat. Dar care au nevoie de continuitate şi răbdare pentru a se putea transmite şi în încrederea antreprenorilor şi apoi şi în buzunarele noastre. Suntem pe cale să le facem praf, pentru că, dincolo de orice calcule, prognoze sau analize, cel mai mult contează atmosfera de încredere şi echilibru. Iar, din România, aceasta lipseşte cu desăvârşire. În plus, vorbim cu prea multă uşurinţă despre crize şi conflicte, despre compromitere şi eşec, de parcă, în ton cu fatalismul nostru mioritic, acceptăm uşor că avem ghinion şi, uite aşa, nu ne iese nouă nimic. Şi nici nu ne va ieşi până ce nu vom scăpa de circul disperat al unor talibani care n-au habar ce înseamnă interesul naţional.