Tanczos Barna și acțiunile antiromânești din așa-numitul Ținut Secuiesc

Am vândut limba română

În anul nostru centenar/ Ne-am vândut limba la maghiari/ Şi va veni o vreme-n sate/ Să învăţăm maghiara frate.

În satul nostru românesc,/ Mă simt străin şi fără rost,/ Mă plimb prin ţara românească,/ Harghita, Covasna să-nflorească.

Dar când văd feţele mirate,/ Să am un translator... se poate.../ Ca eu român în ţara mea/ Să nu pot cere o cafea...

Nu vreau să-nvăţ limba maghiară.../ Doamne mă simt străin în ţară...

poezie de Marian Bărăscu

La finala Cupei României la hochei pe gheață care a avut loc la Miercurea Ciuc  între Sport Club Miercurea Ciuc și Steaua, la finalul partidei, ministrul mediului, Barna Tanczos, a coborât în spațiul de joc și nu a ezitat să se alăture hocheiștilor, îngenunchind, în timpul intonării imnului Ținutului Secuiesc.

Citește pe Antena3.ro

Șoc în timpul unei execuții, în SUA. Ce a făcut un bărbat chiar înainte de a muri

După acest episod, Barna Tanczos a declarat că: În contrast, propagarea minciunii și articolele de presă bazate pe atacuri naționaliste sunt cel puțin imorale, dar contravin și Codului deontologic al jurnalistului.

Se pare că Barna Tanczos nu face diferența între a relata niște întâmplări și propagarea unor minciuni, adică acest individ nu înțelege că nu este firesc să aibă acest fel de ieșiri, mai ales că are calitatea de demnitar al statului român. Acesta insinuează atacuri naționaliste din partea românilor, demersurile lui fiind, în fapt, doar un plan al UDMR de a compromite patriotismul românesc prin tot felul de încercări șovine.

Dacă lui Barna Tanczos îi place să stea în genunchi când se intonează un imn, așteptăm cu interes să-l vedem și când se intonează imnul de stat al României.

Comentarii ca ”Faza cu jocurile”, la care a făcut referire Barna Tanczos la acuzațiile aduse cum că a înghenuncheat când a fost intonat imnul așa-zisului (inexistent) Ținut Secuiesc, le puteți face acasă, deoarece în spațiul public se poate intona doar imnul românesc sau în anumite situații speciale și alte imnuri, cu respectarea legislației în vigoare.

Norma privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României este prevăzută de Hotărârea 1157/2001, unde Art. 6. prevede că:

Pe teritoriul României drapelele altor state pot fi arborate numai împreună cu drapelul naţional al României şi numai cu prilejul vizitelor cu caracter oficial de stat, al unor festivităţi şi reuniuni internaţionale, pe clădiri oficiale şi în locuri publice stabilite de autorităţile administraţiei publice locale.

În acest caz, nu avem caracterul internațional deoarece echipa de hochei este înscrisă în campionatul de hochei din România. Să sperăm că autoritățile românești vor avea în sfârșit o atitudine față de aceste acțiuni antiromânești manifestate de anumiți maghiari pe teritoriul românesc.

Nu este prima dată când numele lui Barna Tanczos a fost legat de anumite evenimente controversate. La Campionatul Mondial de hochei care a avut loc în Slovenia, la finalul meciului dintre România și Ungaria, aproape toți jucătorii din naționala României, care sunt de etnie maghiară, s-au strâns în fața tribunei în care erau suporterii maghiari și au cântat, alături de hocheiștii echipei Ungariei, imnul așa-numitului Ținut Secuiesc.

Toate aceste tertipuri prin care UDMR încearcă să atragă capital electoral nu fac decât să întreţină ura şi tensiunea între două naţiuni care au cunoscut foarte multe momente în istorie când şi-au dat mâna pentru a apăra fiinţa neamului lor, bucata de pământ care i-a primit, i-a hrănit şi le-a crescut copiii. Poate mulţi dintre unguri mai păstrează frustrările născute din faptul că mulţi străini precum nemţii sau evreii erau vânduţi de către regimul comunist, numai ei au fost nevoiţi să rămână în aceeaşi mizerie care îi aştepta şi acasă.

Momentele din perioada comunistă au determinat apropierea dintre națiuni, atât români cât și maghiari și creează o legătură inefabilă pe care istoria o poate reda la un moment dat într-un soi de ataşament, însă pentru români şi pentru unguri pot reprezenta momente pe care doar o zvâcnire puternică de umanism şi evoluţie o poate percepe, aşa cum spunea marele filosof român Emil Cioran:

”Desigur, îi urăsc din ce în ce mai puţin pe vechii mei stăpâni. (...) Există la aceşti mongoli rafinaţi o melancolie făcută din cruzime potolită, căreia nu-i vom găsi echivalent în altă parte: am zice că este sângele care s-a apucat să viseze despre el însuşi. Şi care, la sfârşit, s-a prefacut în melodie”. Iar despre limba maghiară spunea : ” Deşi nu-i cunosc decât înjurăturile, nu mă plictisesc ascultând-o, mă încântă şi mă îngheaţă, mă las ispitit de farmecul său şi de groaza sa, de toate aceste cuvinte pline de nectar şi de cianură, atât de adaptate nevoilor unor agonii; în ungureşte ar trebui să-ţi dai duhul ori să renunţi a mai muri”.