Pragul suportabilităţii populaţiei în raport cu această guvernare pustiitoare a fost depăşit. Revoltele spontane încep să apară precum ciupercile. Situaţia socială a României a devenit extrem de tensionată. Amplificarea spontană sau organizată din punct de vedere sindical a tensiunii sociale degradează şi mai mult securitatea naţională, după lovitura extrem de puternică dată de criza economică şi proasta guvernare, aşa cum sunt ele definite prin documente oficiale.
Ţara noastră e practic într-un moment exploziv. Cuiul grenadei a fost scos. Te poţi aştepta în orice moment ca sentimentul de revoltă al populaţiei, lovită din toate părţile de Guvern, să se transforme în dorinţa de a protesta, de a ieşi în stradă. Din punctul acesta de vedere, cu siguranţă serviciile secrete cu atribuţii interne, dar şi Ministerul Administraţiei şi Internelor abundă zilele acestea în note şi rapoarte privind starea socială. Infiltrările acestor structuri în mediul sindical şi politic nu mai sunt de mult un secret pentru nimeni. Păstrând atributul şi preocupările specifice Securităţii, organismele amintite informează rapid "factorii de conducere" despre deranjul la care ar putea fi supuşi din partea unor nemulţumiţi. Cum aceştia sunt din ce în ce mai mulţi, urechile se ciulesc mai abitir. E adevărat, cu 25% mai puţin, doar sunt şi ei bugetari...
O astfel de stare de spirit n-a mai fost de la începutul anilor '90. Oamenii se manifestă zgmotos, pe un ton ridicat, revendicativ. Am auzit zilele acestea cuvinte extrem de grele adresate preşedintelui Traian Băsescu şi pupilului său, Emil Boc. Dar şi opoziţiei prea tăcute şi lipsite de oferte concrete, care să dea un pic de speranţă celor disperaţi.
Trecători mai îndrăzneţi mă opresc şi-mi sugerează să fiu mult mai dur, ca jurnalist, cu actuala putere. Le răspund că sunt alţii care-mi reproşează că aş fi şi aşa prea exigent cu cei care ne conduc. "Să se ducă-n pustii, să-i năpădească şi pe ei necazurile şi grijile pe care ni le-au provocat ei cu tăierile de salarii şi alte nenorociri", mi-a spus recent un bărbat, bolnav de diabet, într-o farmacie.
La doar nouă luni de la realegerea lui Traian Băsescu, mulţi îşi muşcă mâna ce a ştampilat acest candidat. Ei recunosc acum greşeala făcută şi păcăleala imensă. Mai sunt însă peste patru ani de convieţuire între populaţia revoltată şi preşedintele-prim-ministru, autorul loviturilor sub centură fără precedent.
Citesc statisticile oficiale şi ce văd? Că România a pierdut 30 de miliarde de euro prin prăbuşirea economică din ianuarie 2009 până azi. Că perspectivele pozitive sunt doar în minciunile scabroase servite sub forma declaraţiilor sforăitoare, tip UTC, ale primului-ministru Emil Boc. Nu, ţara nu o duce bine deloc. Este la terapie intensivă şi prognosticul e rezervat. Adevăraţii oameni de afaceri, care simt foarte bine halul în care merge economia prin intermediul propriilor companii, afirmă că 2011 va fi un an mult mai greu. Nu unul mult mai bun, aşa cum intenţionat mistifică realităţile cei care ne conduc. La sfârşitul lui 2008, au minţit că va fi creştere în 2009. Apoi au spus că spre sfârşitul lui 2009 ieşim din recesiune şi va fi un 2010 mai bun. Acum lungesc pelteaua falsurilor proclamate de la cel mai înalt nivel, zicând ceva despre o revenire în 2011. Cine-i mai poate crede? Cât de mult se poate afunda România pe mâna unor incapabili, plini doar de rea intenţie şi de obsesia distrugerii?
Traian Băsescu şi Emil Boc au adus ţara în pragul imploziei. În sistemul medical, atât de necesar acum, este indus falimentul cu bună ştiinţă, cu efecte letale asupra oamenilor. Educaţia e tratată ca o Cenuşăreasă, asupra justiţiei se fac infernale presiuni politice de a gira diversiuni care să distragă atenţia populaţiei. Liderul sindicatului poliţiştilor spune că din cauza dezastrului financiar şi managerial, poliţiştii nu vor mai dirija traficul şi nu vor mai da amenzi. Să ne bucurăm că scăpăm de aşa ceva? Următoarea etapă, destul de apropiată, o reprezintă haosul social şi de ordine publică. E tot ce ne mai lipsea.
La Brăila, cadrele medicale au luat cu asalt propriul loc de muncă. Oamenii sunt disperaţi de tăierea salariilor şi sporurilor legale, de ameninţarea concedierilor. "Reforma" în sănătate promovată de acest cabinet s-ar putea traduce printr-un singur cuvânt: eutanasierea sistemului. Vremurile pe care le trăim sunt sub zodia pârjolirii. Zici că s-au întors otomanii. Se taie tot: pensii, salarii, ajutoare sociale, bugete de spitale, locuri de muncă, speranţă de viaţă. O pâclă neagră invadează România în toate colţurile ei. Oameni fără Dumnezeu conduc ţara, biciuind populaţia ca pe o turmă de vite. Din ce în ce mai mulţi ar vrea să plece din ţară.
Dacă nu vreţi să mergeţi cu actualii conducători pe ultimul drum, întoarceţi-vă! Această frumoasă toamnă e poate ultima şansă ce vi se oferă pentru a schimba ceva. După rănile adânci pe care le va lăsa această iarnă, va fi prea târziu.