Tara lu’ Ultima Clipa

Acum cateva zile stateam de vorba cu un om de afaceri strain care lucreaza in Romania (un expert, daca preferati), care imi spunea ca multe dintre invitatiile la cocteiluri si conferinte vin in ultima clipa.
In limbajul de business, asta inseamna cu o zi inainte sau chiar in dimineata evenimentului...

Omul avea probleme serioase, intrucat pe multi nu-i putea refuza, in vreme ce altii il asteptau sa se tina de cuvant cu intalniri planificate cu o saptamana-doua inainte, dupa moda occidentala. Fireste, nu asta tine capitalul strain departe de Romania. Ba chiar poate l-ar atrage, in masura in care in fiecare investitor se ascunde un explorator a carui curiozitate e starnita de un taram, unde timpul are cu totul alte reguli. Important e sa stim sa ne facem cunoscute slabiciunile (cu mult mai exotice si interesante decat peisajul montan ori Delta, spun unii...). De fapt, de ce lasam lucrurile pe ultima clipa? Poate fiindca suntem convinsi ca nu-i ultima (dar aici intram in capitolul, si el enorm, al Strategiei Amanarii). Sau poate pentru ca aici, la noi, se ascunde de multa vreme prima aplicatie practica a Teoriei Relativitatii Mult Extinse (o varianta inca nesanctionata de Academie) si care afirma, in esenta, ca timpul se dilata direct proportional cu apropierea si importanta unui moment-limita.

Altfel spus, pe masura ce te apropii de deadline, timpul trece din ce in ce mai incet. Astfel incat in ultima clipa ai, de fapt, enorm de multa vreme sa te ocupi de toate lucrurile pe care le-ai lasat deoparte pana atunci. Ca o consecinta, multi dintre noi stiu ca momentul in care te apuci de treaba e cu atat mai aproape de termen cu cat stii de el de mai multa vreme. O intalnire de afaceri de care ai aflat de trei saptamani va fi pusa la punct cu trei ore inainte. Aceeasi intalnire, anuntata cu 48 de ore in avans, va avea parte cu siguranta de o zi de pregatiri.

Lasatul pe ultima clipa sporeste speranta de viata. In loc sa fii stresat, cu doua luni inainte, de organizarea unei importante conferinte de business, e mult mai sanatos sa te enervezi in ultima saptamana. Asta nu inseamna ca lucrurile vor fi facute de mantuiala, ci doar extrem de repede. Productivitatea romaneasca din ultima clipa depaseste dramatic tot ce cunoaste piata muncii din America sau Japonia. Doar ca ea nu poate fi extinsa in afara termenului-limita. Ultima clipa, in ciuda efortului filozofilor si literatilor, trece pana la urma si ea. Dupa care apar alte lucruri de facut sau, mai exact, de lasat pe oleaca mai tarziu.

Industria aceasta a Ultimei Clipe genereaza, asa cum e firesc, slujbe in sectoarele conexe. Cel mai important e cel al scuzelor, a caror productie creste mai repede decat PIB-ul. "Nu v-am gasit acum doua saptamani, asa ca va sun astazi sa ne intalnim dupa-amiaza", e un model aflat in productia de serie de cativa ani. Cele mai noi scuze fac apel la invitatii pe mail care n-au fost trimise niciodata sau la discutii inexistente cu colegul de birou.

De fapt, chiar si articolul de fata e un fel de a cere iertare colegilor, care, la fel ca in multe alte dati, asteapta articolul meu cu un sfert de ora inainte de dead-line (sau dupa, insa prefer sa ma mint...). Daca e vreo consolare pentru cineva, in ultima clipa se scrie cu mult mai multa placere decat in seara dinainte... Si mult mai repede, fireste.

P.S. Acest articol face parte din cele cateva zeci pe care le-am inghesuit intr-o carte recent aparuta in editura Polirom. O gasiti in librarii, dar are vreun rost sa pierdeti vremea pe acolo? Nu va cer un raspuns acum. Mai ganditi-va in week-end!