Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cănd a fost reţinut o singură noapte proprietarul Dinu Patriciu, Călin Popescu Tăriceanu a declarat că gestul poate destabiliza Romănia.
La o conferinţă de presă extraordinară ţinută luni, Dinu Patriciu a anunţat că şi-a văndut 75% din acţiunile sale la Grupul Rompetrol companiei de Stat din Kazahstan KazMunaiGaz. Alcătuită din guguştiucii famelici şi fătuci venite din fundul Moldovei, pentru a schimba gărla din fundul grădinii cu piscina lui Irinel Columbeanu, presa noastră stă sub semnul fascinaţiei necondiţionate faţă de bogăţia din poveşti, exprimată mai ales in banii cu hărdăul. Nu e de mirare aşadar că o tranzacţie cu numeroase şi greu de prevăzut implicaţii politico-economice a fost abordată pănă şi de jurnalele serioase in termenii magazinelor de mondenităţi. S-a scris şi s-a vorbit despre lovitura dată de Dinu Patriciu, despre cum a devenit domnia sa cel mai bogat om din Romănia. Şi chiar dacă nu s-a zis de-a dreptul, aflănd de la multimiliardarul nostru că va investi in media, mulţi dintre autorii de reacţii şi comentarii au şi socotit că, nu peste mult timp, in peisajul nostru mediatic işi va face apariţia un al doilea Sorin Ovidiu Văntu. Poate de aceea şi peniţa unora s-a făcut mai blăndă, iar guriţa altora mai dulce. Semnificativ pentru abordarea de tip telenovelistic a unui moment politico-economic important rămăne faptul că majoritatea reportajelor tipărite sau televizate au purtat titlul: Dinu Patriciu a văndut Rompetrol! La fel de bine insă titlurile ar fi putut suna şi altfel: Compania de stat din Kazahstan a cumpărat Rompetrol! Că vor sau nu, titlurile trădează unghiul din care e abordat un subiect. Cele care s-au axat pe vănzarea de către Dinu Patriciu au lăsat in umbră faptul, extrem de important, al cumpărării de către KazMundiaGaz a unuia dintre cele mai puternice firme romăneşti. Intrebat de jurnalişti, premierul Călin Popescu Tăriceanu a declarat că tranzacţia companiei este o "chestiune care nu ţine de Guvern, este o tranzacţie pe piaţa privată". Nu mai departe in timp, in vara lui 2005, cănd a izbucnit scandalul telefonului dat procurorului general, domnul premier a invocat datoria guvernului de a se interesa de o firmă care contribuie masiv la bugetul statului, care asigură locuri de muncă. Acum insă, cănd Rompetrol trece in măna unei companii de stat din Kazahstan, domnia sa susţine că e o problemă ce nu ţine de Guvern.
Cum adică nu ţine de Guvern? Oricăt s-ar strădui să ne convingă Dinu Patriciu că managementul companiei rămăne in măinile sale, adevărul nu poate fi contestat: Deţinătoare a 75% din acţiuni, KazMundiaGaz este practic proprietara unei companii Rompetrol. După americani, olandezi, francezi şi austrieci, iată-i venind in Romănia, ca proprietari, şi pe cazaci. Cei care, intraţi pe teritoriul romănesc, după 23 august 1944, ca eliberatori, au prins a jefui, a viola şi a trage cu mitraliera in pendule, pentru că ii enerva ticăitul. A cazacilor sau a malgaşilor, Rompetrol va trebui să in continuare impozite, să asigure locuri de muncă.
N-ar fi fost normal ca Guvernul să fie preocupat de această tranzacţie? Fireşte că da. Şi din următoarele motive:
a) Aşa-zisul capitalism romănesc işi dovedeşte din nou precaritatea. In locul mult aşteptatei extinderi in ţările din jur, companiile romăneşti, bărfite de şeful statului, in loc să fie ajutate, cedează pănă şi in faţa capitalismului din Kazahstan. N-ar fi fost mai bine oare ca romănii să cumpere o companie din această fostă republică sovietică?
b) KazMundia Gaz e o companie de stat doar cu numele. In Kazahstan, statul inseamnă clanul Nusurltan Nazarbayev.
Un clan corupt, putred de corupt, care a instaurat in ţară un regim fără nici o legătură nu numai cu democraţia, dar nici măcar cu lumea civilizată. Capitalismul e serios numai dacă e dublat de un regim autentic democratic. Din acest punct de vedere, capitalismul de stat al Kazahstanului nu inspiră nici o incredere. E drept, regimul Nazarbayev e răzgăiat de americani gata să inchidă ochii la mult vănturatele exigenţe privind democraţia şi drepturile omului de dragul petrolului. Istoria ne arată insă că, in cazurile unor astfel de regimuri, americanii sunt binevoitori cu dictatorii pănă la un punct. Punctul de la care sprijinul dat acestora duce la o scădere in sondaje a celui de la Casa Albă. La o adică, Nursultan Nazarbayev, proaspătul proprietar al unei companii importante pentru Romănia, poate avea soarta tuturor dictatorilor corupţi, lăsaţi din braţe de americani. Să nu intereseze in aceste condiţii autorităţile noastre cine a cumpărat Rompetrol, firmă cu o contribuţie substanţială la buget, care asigură locuri de muncă?! Cănd a fost reţinut o singură noapte proprietarul Dinu Patriciu, Călin Popescu Tăriceanu a declarat că gestul poate destabiliza Romănia. Ce va spune insă cănd va fi dat jos de la putere şi spănzurat proprietarul Nursurltan Nazarbayev?
