Producătorii de carne, produse de panificaţie, vin şi altele au ieşit la atac. Ce îi mână în luptă? Criza la care s-a ajuns din cauza creşterii forţei hipermarketurilor. Despre ce este vorba? Apariţia marilor magazine a fost o bucurie pentru consumatori, după perioada neagră a epocii ceauşiste.
Producătorii de carne, produse de panificaţie, vin şi altele au ieşit la atac. Ce îi mână în luptă? Criza la care s-a ajuns din cauza creşterii forţei hipermarketurilor. Despre ce este vorba? Apariţia marilor magazine a fost o bucurie pentru consumatori, după perioada neagră a epocii ceauşiste.
Românul a început să muncească cu sârg o săptămână, pentru a avea bani de aruncat în week-end, în plimbările prin hipermarketuri. Sunt celebre deja imaginile cu uriaşele cozi de la Metro, Carrefour, Selgros, Billa etc din preajma sărbătorilor de Paşte şi de Crăciun. Ce-i animă pe români în bătălia lor cu cărucioarele printre rafturi? În primul rând, dorinţa de a avea de unde alege, deci diversitatea. Numai că aflăm acum că aici este o problemă. Producătorii semnalează faptul că nu este chiar aşa cum crede cumpărătorul. De fapt, hipermarketurile fac selecţii drastice, şi nu în favoarea consumatorilor, ci în funcţie de anumite criterii şi taxe aplicate.
Mergem mai departe. Preţul. Şi acesta un motiv, cred românii, pentru a se îmbulzi la hipermarketuri. Numai că şi aici producătorii spun că lucrurile nu sunt aşa roz cum par a fi în reclame. Adaosurile comerciale ajungând şi la 60% din preţul final al unui produs. Reacţia producătorilor este una de înţeles. Toate tunurile au fost puse pe ei, în ultima perioadă, în special din partea autorităţilor, pentru că se tot anunţau creşteri de preţuri la pâine, carne, lactate, chiar băuturi. Şi, după ce şi-au făcut calculele, şi-au dat seama că mai sunt unii care trebuie să se alinieze politicii de a fi mai puţin lacomi. Iar aceia sunt patronii de hipermarketuri, care încarcă şi ei foarte mult preţul coşului zilnic. Şi, mai mult decât atât, să accepte şi ei că o atitudine mai rezonabilă faţă de cumpărători nu este decât în avantajul atât al producătorilor cât şi al retailerilor.
Ar fi cineva care ar putea face ordine în această piaţă a haosului şi discreţionarului. În primul rând, cumpărătorul. Care ar trebui să fie mai selectiv, să aprecieze marfa de calitate, să nu se lase înşelat de panouri luminoase şi sloganuri. Dar, în secolul vitezei, este foarte greu să-i ceri românului activ să mai fie şi selectiv. Ar putea, cel mult, să-şi tempereze reflexul de a intra într-un hipermarket, chiar dacă îi este sau nu în avantaj. Apoi autorităţile. Cum ar mai putea ele repara ce s-a stricat deja? Ce caută mall-uri şi hipermarketuri în buricul oraşelor? Cum de au primit autorizaţii de construcţii în zone zero şi nu au fost îndrumate în afara aglomerărilor urbane?
Guvernul nu a spus nici pâs, primăriile au dat în disperare aprobări, Poliţia spintecase şi drumul naţional, pentru unul dintre hipermarketuri şi-atunci se mai miră cumpărătorii şi producătorii că puterea, atât asupra preţului, cât şi asupra calităţii şi cantităţii de produse, o au marile magazine, fie ele franţuzeşti, nemţeşti, ori greceşti?
Care-i calea cea dreaptă? Nu trebuie inventată de noi o practică ce există în ţările dezvoltate şi dă roade: mall-uri şi hipermarketuri în afara oraşelor, obţinând astfel şi trafic fluid, şi parcări suficiente, şi o colaborare cinstită, în folosul consumatorilor, între cei care produc şi cei care desfac marfa. Cine să ne-audă? Cei care au acum dop în urechi şi nu aud decât zumzete politice. Oful cetăţenilor nu reuşeşte să se strecoare până la ei.