Taxa pe viciul de a pune taxe

Daca tot exista facilitati pentru meritele unor carciumari, e firesc sa fie si taxe pentru spritarii care nu-sI permit sa bea de la ei

Daca tot exista facilitati pentru meritele unor carciumari, e firesc sa fie si taxe pentru spritarii care nu-sI permit sa bea de la ei

Una dintre legile lui Murphy spune ca nimic nu e implacabil, in afara de moarte si impozite. Cum actioneaza acest postulat asupra economiilor de piata? Aflam de la Karl Marx: "Exista o singura modalitate de a ucide capitalismul: prin taxe, taxe si iar taxe". Ultima taxa, care va imbolnavi societatea mai mult decat va reusi sa insanatoseasca natia, este taxa pe viciu - dar cui ii pasa?

Cum adica, alcoolul si tutunul nu dauneaza grav sanatatii? Ba da, numai ca masura respectiva nu are nici o legatura cu vreo grija a guvernantilor fata de sanatatea natiunii. Daca un s-ar fi recurs la aceasta gaselnita, ar fi trebuit sa se puna CAS asupra pensionarilor. Batranii ar fi luat cu asalt Palatul Victoria, pe cand "viciosii" n-au cum sa iasa in strada si sa sustina ca bautura si tigarile fac bine.

Fireste ca responsabilitatea pentru cei sase milioane de pensionari nu poate fi aruncata in carca actualului Executiv. Nu guvernantii de acum au travestit in varstnici milioane de Mos Craciuni cu barbi albe false. Numai ca atunci cand romanilor li sa DA, liberal, o optiune prin intermediul impozitelor, pentru ca apoi, social-democrat, sa li se IA, cu ajutorul taxelor, atunci suma viciilor ramane constanta. In loc sa fie identificata cauza, se umbla iarasi la administrarea efectului: saracia. Potrivit lui Leszek Balcerowicz, "o tara saraca, cu un stat social hipertrofiat, care limiteaza economiile individuale si percepe impozite mari diminuand motivatia muncii si a initiativei, nu va atinge niciodata un ritm alert de dezvoltare". Ca sa nu se inteleaga cumva gresit, e vorba de "dezvoltare sanatoasa", nu de majorarea pretului activelor.

Am identificat deci boala - redistribuirea, pentru care Ludwig Erhard are o definitie care se potriveste perfect Romaniei: "Fiecare individ va ajunge sa stea cu mana in buzunarul celuilalt". Dupa socialismul cu fata umana, ni se propune liberalismul cu fata socialista.

Sa lasam insa in urma suporturile doctrinare si sa vedem la ce concluzii ajungem pe seama observatiilor directe. Din cate se vede, indiferent cine conduce Romania - dreapta sau stanga - politicul dicteaza in continuare economicului, ca-n socialism. Bugetul, si nu sectorul privat, este cel mai important factor de crestere economica. "Stapanul nostru" nu este clientul, ci politicianul. Din acest motiv cumparatorii nu-si permit sa-si aleaga furnizorii, ci fac coada la ofertele speciale ale marilor magazine.

Dar tocmai fiindca politicienilor de la noi nici prin gand nu le trece sa lase oamenilor libertatea de a alege, ratarile se razbuna. Desi e la fel de stabila macroeconomic ca si vecinii care au promovat de curand in "liga europeana", Romania intra in fibrilatie cand e vorba sa dea piept cu concurenta straina. Mai are rost sa ne intrebam de ce inflatia se reduce numai la comanda, nicidecum prin mecanismul capitalist al ofertei mai mari, la preturi mai mici? De ce statul controleaza direct sau indirect salariile si preturile, in loc ca acestea sa fie stabilite prin mecanismele naturale ale unei piete libere care premiaza eficienta si ii elimina pe cei necompetitivi? Nu, n-are rost, fiindca producatorii nostri sunt preocupati mai degraba de exercitarea unor presiuni politice, de organizarea in grupuri de presiune, decat de managerierea afacerilor pentru a obtine rezultate financiare mai bune.

Si atunci, de unde venituri bugetare? Pai, cum de unde, de la populatie si de la intreprinderile mici si mijlocii. Promisiunile fara acoperire tradeaza o gandire pe termen scurt. La fiecare eroare din trecut, descoperita dupa ce practica s-a izbit de ea, se da repede o masura de carpeala. Se guverneaza prin exceptii, pentru a repara exceptiile anterioare. Din acest motiv, vocea cu care Fiscul vorbeste despre piata, despre economia functionala, suna fals, ca a unui pusti insuficient de matur, care traieste intr-un bidonville din castiguri intamplatoare.

Revenind la Legile lui Murphy - care par ca au aparut in societati unde birocratia si hiperfiscalitatea ucid cheful de munca mai rapid decat il doboara alcoolul si tutunul - merita mentionat si antidotul: "Pentru a invinge birocratia, fa ca problema ta sa devina a ei". Ei, de-asta muncesc romanii la negru si fac comert fara facturi: fiindca sunt si vicii pentru care nu se pot pune taxe.