x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Te pup pe suflet, erou jertfit pentru hotarele Ţării!

0
Autor: Florin Condurateanu 29 Aug 2016 - 07:10
Te pup pe suflet, erou jertfit pentru hotarele Ţării!


“Treceţi, batalioane române, Carpaţii, la arme cu frunze şi flori, v-aşteaptă izbânda, v-aşteaptă şi fraţii, cu inima la trecători!” Acum o sută de ani, oştirea română pornea să împlinească visul de generaţii, să aducă la pieptul Ţării Sfântul Ardeal, “sărută-ţi copile, părinţii şi fraţii, şi-apoi să mergem la război”. România era din nou trădată de interesele marilor puteri, jinduiau bogaţii la petrolul românesc, nu ne-au permis neutralitatea, ne-au îmbrâncit în tranşee când Brătianu dorea să câştige timp pentru a înarma trupele, căci nemţii aveau tunuri scumpe. Dar, ca întotdeauna, inima bravă a compensat sărăcia şi Ţara n-a fost călcată în picioare, au pus pieptul în calea gloanţelor nişte viteji care adesea nu au numele scris pe crucile din ţintirimul eroilor. Mai în fiecare comună se află un monument cu un vultur semeţ şi cu un ostaş cu baioneta în asalt, cinstire ţăranilor şi învăţătorilor care au înfruntat coloşi, armate scumpe, imperii. Nu ştim numele flăcăilor din plutonul condus de învăţătoarea slăbuţă cu suflet cât Ceahlăul, “domnule mareşal, eu, Ecaterina Teodoroiu, rănită de două ori, nu-i las să treacă de Mărăşeşti!”. Au atacat românii pe dealurile scurmate de obuzele lui Mackenzen, silit să se retragă în faţa contraatacului unor soldaţi în izmene strigând “ce naiba aveţi cu pământul nostru?!”. Iar noaptea, bătrânii şi copiii Oituzului, pe-ascuns îi îngropau pe morţii noştri, dar şi pe nemţi, “iartă-i, Doamne, că au şi ei o mamă!”. Cum îi chema pe camarazii lui Peneş Curcanul, reîntors doar el, târând piciorul cu schijă în el, “plecat-am nouă din Vaslui şi cu sergentul zece”, dar Independenţa Ţării se cucerise cu sângele lor. Ne amintim că o chema doar Măriuca pe fetiţa cu cozi, urcată în copac să-i anunţe pe soldaţii noştri când vin nemţii, care a fost secerată de un glonţ străin. Cântă Tudor Gheorghe: “E primăvară, iarăşi primăvară, să ţinem minte noi, urmaşi, că-şi scot eroii degetele-afară prin ghiocei şi toporaşi”. 


Ştiri din .ro


Serviciul de email marketing furnizat de