Cică suntem în deflație, dar TVA s-a majorat, ca să scadă, benzina s-a supraccizat, ca să se elimine suprataxa, energia s-a scumpit, ca să zică ANRE că-i cazul să se ieftinească.
Deci, dacă n-ar fi existat volatilitate decizională şi lipsă de expertiză, nu s-ar fi întâmplat nimic. Iar dacă ar fi după prețul energiei, care creşte continuu, nici vorbă de deflație.
Deși, pe o piață concurențială, scăderea cererii ar trebui să reducă prețul la curent. Din păcate, avem o piață dominată de monopoluri regionale. Și așa se vede că economia - în criză - se reașază în costuri și oferă bunuri mai ieftine, doar furnizorii de utilități - nu.
Deflația se împletește cu inflația de la utilități, dar, para-doxal, creșterea taxelor e responsabilă pentru micșorarea prețurilor, nu pentru mărirea lor.
Fiindcă măsurile luate în economie nu se transmit instantaneu. Deflația e efectul majorării anterioare de taxe, ce a redus cererea. Iar dacă ne raportăm la prețurile din întreaga economie, nu doar la cele de consum, încă nu-i deflație.
Ceea ce vădește că populația s-a restructurat în locul economiei, ca urmare a reprimării, cu taxe, a cererii, în locul stimulării ofertei. Și dacă măsurile economice își transmit efectul cu doi ani întârziere, tot ca acum 20 de ani, iar cauza e lipsa piețelor și a educației, asta-i proba că principalele zone nerestructurate sunt utilitățile și sistemul de taxare, ce funcționează într-un mediu neconcurențial. Iată o problemă pe care guvernul tehnocrat n-o poate omite de pe agendă.