Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cu litere de o șchioapă, propagandiștii de serviciu ne dau de știre că, joi, președintele Klaus Iohannis i-a conferit Iulius Filip, erou al luptei împotriva abuzurilor regimului politic al partidului-stat și ale justiției sale opresive, Crucea Națională „Serviciul credincios” clasa a 3-a. Mai mult, un anumit canal media clamează „Klaus Iohannis lovește în plin”. De unde ar trebui să înțelegem că președintele le-a administrat o lecție celor care ar fi cutezat să nu creadă că domnia sa ar fi făcut un asemenea gest. Ceea ce, sincer vorbind, nu este decât o gogoriță , atâta vreme cât inițiativa decorării lui Iulius Filip aparține lui Mihai Gâdea, lui Adrian Ursu și colegilor lor de la Antena 3, care au lansat o petiție publică, iscălită de un impresionant număr de oameni de suflet. Așa încât, cinstit și corect ar fi fost dacă, în informației de presă apărută pe pagina Președinției, s-ar fi făcut mențiunea expresă că decizia a fost luată ca urmare a demersului civic al reprezentanți lor mass media, demers care a beneficiat de o puternică susținere din partea opiniei publice. Ar fi pierdut,cumva, din importanță semnătura prezidențială pe decretul de decorare a lui Iulius Filip dacă și-ar fi găsit locul și o trimitere la petiția inițiată de Antena 3? Cu siguranță că nu!Dimpotrivă, președintele Klaus Iohannis ar fi fost cel care ar fi avut numai de câștigat! Și asta prin însuși faptul că a demonstrat că a dat dovadă de receptivitate și înțelegere față de un asemenea demers salutar, fără a ține seama de faptul că el vine din partea unor persoane și grupuri cu care domnia sa și partizanii săi politici nu se află în dialog.
Motiv pentru care chiar că nu văd cui „i-a dat clasă” Klaus Iohannis prin gestul de a-l decora pe Iulius Filip. Dimpotrivă,din motive asupra cărora voi reveni mai departe, consider că, de fapt, prin decorarea acestui erou al luptei împotriva regimului politic încheiat odată cu Revoluția Română din decembrie 1989, Klaus Iohannis a vrut,încă o dată, să confiște un subiect foarte important al agendei publice și să se erijeze într-un mare împărțitor de dreptate și de justiție socială.
Ceea ce este departe, foarte departe, de adevăr. Nu o spun numai eu, o spun,de-acum, observatori avizați ai vieții cetății, care demonstrează că dacă domnul (încă) președinte ar fi dorit, într-adevăr, să îi facă dreptate lui Iuliu Filip și tuturor celor care au fost victime ale temnițelor vechiului regim, atunci trebuia ca, înainte de a semna decretul de decorare emis azi, l-ar fi semnat pe cel de revocare a lui Augustin Lazăr din funcția de Procuror General. Dar așa, făcându-se că n-a văzut și n-au auzit de documentele transmise de Tudorel Toader, la acea vreme ministrul justiției, președintele Klaus Iohannis nu a făcut decât să încerce a capta bunăvoința și toleranța celui decorat și, de ce nu?, a altor victime ale justiției aservite și opresive.
Tentativă perversă care seamănă foarte mult cu o altă încercare de a-i momi, prin oferte dubioase, pe cei care nu vor decât să se facă dreptate până la capăt. Mă refer la ultra-mediatizata ofertă, lansată de fostul procuror de la penitenciarul Aiud, Augustin Lazăr, de „a-și transmite”(?!)premiul primit de la GDS, lui Iulian Filip și tuturor luptătorilor anticomuniști. Ofertă care nu face decât să mascheze intenția sa, cinică și profund incorectă, de a le cumpăra acestor oameni de caracter și de verticalitate morală, dacă nu tăcerea, atunci bunăvoința de a nu își manifesta, în mod public, dezaprobarea față de faptul că un asemenea personaj mai se află în fruntea parchetului și că , atunci când va merge în pensie, va încasa, lunar, o sumă fabuloasă. Sumă care este de X, plus încă nu știu câte ori, mai mare decât este pensie lunară a fiecăruia dintre eroii rezistenței antitotalitare. Iată de ce consider că așa-zisa „transmitere” a premiului, de către Augustin Lazăr, lui Iulius Lazăr, victima nemerniciei sale, ca și către alți luptători anticomuniști, nu este decât un troc mârșav, adică un gest care le aduce acestor oameni o ofensă extrem de gravă și de neiertat, prin însuși faptul că individului i-a putut trece prin minte bănuiala că aceștia ar putea să consimtă la așa ceva.
În aceasta ar consta, după părere mea, darurile otrăvite pe care s-au încumetat să le facă, lui Iulius Filip și, prin el, altor oameni de valoarea sa, atât Klaus Iohannis cât și Augustin Lazăr. De aceea, consemnând, ca atare, decorarea lui Iulius Filip de către (încă) președintele Klaus Iohannis- dar fără a menționa în mod explicit cui i-a aparținut inițiativa publică în sprijinul acestui nobil și curajos demers, adică lui Mihai Gâdea, lui Adrian Ursu și echipei redacționale a canalului Antena 3- consider că nu trebuie să dăm evenimentului mai mult decât semnificația pe care o are în realitate.
Cât privește alte interpretări, mai degrabă răstălmăciri triumfalist partizane, pe care unii sau alții din trâmbițașii năimiți vor să le dea gesturilor pe care le-au făcut, fiecare în felul său, Klaus Iohannis și Augustin Lazăr, acestea pot fi rapid și convingător devoalate, adecvând la realitatea zilelor noastre un vechi dicton al străbunilor latini.
Dicton care, mutatis mutandis, va suna așa: temeți-vă, de Klaus Iohannis și de Augustin Lazăr, atunci când vă fac daruri!
Citește pe Antena3.ro
