Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
PAPORNIŢA CU ÎNŢELEPCIUNI
Ieşirile înspumate ale lui Traian Băsescu, nici primele, nici ultimele dintr-o carieră publică dominată de psihoze, ar fi trebuit să producă fix o ştire, ceva de genul "omu’ e iarăşi nervos cu nervii". Dar nu suntem o ţară normală şi toţi cei care trăim din (sau consumăm) media ne apucăm să despicăm firul în patru, să căutăm înţelesul ascuns al unor gesturi de natură mai mult psihiatrică decât politică.
Ieşirile înspumate ale lui Traian Băsescu, nici primele, nici ultimele dintr-o carieră publică dominată de psihoze, ar fi trebuit să producă fix o ştire, ceva de genul "omu’ e iarăşi nervos cu nervii". Dar nu suntem o ţară normală şi toţi cei care trăim din (sau consumăm) media ne apucăm să despicăm firul în patru, să căutăm înţelesul ascuns al unor gesturi de natură mai mult psihiatrică decât politică.
PAPORNIŢA CU ÎNŢELEPCIUNI
Traian Băsescu a mai dat, vineri pe la amiază, două reprezentaţii caracteristice personajului politic pe care-l întruchipează. Întâi a tras o tură de control televizată pe la prietenii lui, procurorii, care-şi prezentau bilanţul şchiop pe 2007. Să nu cumva să uite oamenii cine-i stăpânul. După aia, când posturile de ştiri intraseră deja în ediţii speciale, adică fix ce-şi dorea regizorul de la Cotroceni, s-a repezit până la atât de primitorul post public de radio, că poate nu auzise chiar toată ţara – şi mai ales electoratul decisiv, cel rural – spusele sale mustind de înţelepciune.
În esenţă, fiindcă palatul din deal a fost părăsit de multă vreme de oamenii cu imaginaţie, mesajul a fost cel tipic, fără sclipiri şi ieşiri din traseul dinainte desenat. Oligarhii cei răi şi cu nemernicii de la PSD strică la popor, ăia de la palatul din vale sunt cam liberali şi bandiţi, iar vajnicii procurori, asupra cărora şi-a pogorât încrederea şi susţinerea, sunt singurii care mai pot roti deasupra capului sabia dreptăţii. Şi, că tot veni vorba, nu că s-ar fi gândit el dinainte, ideal ar fi să bage cărbuni pe foc la anchetele penale în campania electorală care stă să-nceapă şi, numai dacă se poate, pe subiectele indicate făţiş de el.
Teoretic, într-o ţară normală, ieşirile înspumate ale lui Traian Băsescu, nici primele, nici ultimele dintr-o carieră publică dominată de psihoze, ar fi trebuit să producă fix o ştire, ceva de genul "omu’ e iarăşi nervos cu nervii". Dar nu suntem o ţară normală şi toţi cei care trăim din (sau consumăm) media ne apucăm să despicăm firul în patru, să căutăm înţelesul ascuns al unor gesturi de natură mai mult psihiatrică decât politică. Adică băgăm prea mult în seamă un individ care se hrăneşte din controverse şi scandal. Deşi se dă victimă, personajul autointitulat emfatic şef al statului adoră să fie înjurat. Se simte important doar dacă-şi vede chipul pe prima pagină a ziarelor şi ghiduşiile comentate în prime time pe sticla televizorului. N-a fost în stare să admită, măcar o dată-n cariera lui publică, când cu remarcile rasiste şi jignitoare la adresa unei ziariste, că o facţiune a presei (cea pe care încă n-a reuşit s-o vasalizeze) e-n stare să-i pună embargo şi să nu-i pronunţe o singură zi numele. Aşa că a inventat repede un pseudoeveniment la Cotroceni, să nu care cumva să intre şi pajii lui media (pupincurişti consacraţi de pe vremea lui Ceauşescu sau vlăstare libidinoase răsărite-n democraţie pe trunchiurile bătrânilor turnători şi propagandişti) parte la boicot. Cum – Doamne fereşte – să creadă lumea că i-ar fi secat Titanului din Murfatlar izvorul de înţelepciune?
Deşi înzestrat cu reale aptitudini de om politic, Băsescu a fost inventat ca personaj de media. Ziarele, radiourile şi în special televiziunile, saturate de rularea plictisitoare a unor figuri terne şi inexpresive, au identificat în el politicianul-altfel. Fumător înrăit şi consumator consacrat de spirtoase, nonconformist până dincolo de limita bunului-simţ, spurcat la gură şi natural în gesturile golăneşti, era exact ce-şi putea dori o presă avidă de scandal, circ, rating şi publicitate. Ce n-au fost în stare să intuiască făcătorii de imagine şi beneficiarii lor imediaţi, media şi publicul cumpărător din raft, e că produsul promovat cu asiduitate nu-i un simplu săpun sau deodorant, care la expirarea ciclului normal de viaţă e scos din fabricaţie, ci un soi de fiinţă vie, fără caracter, suflet şi scrupule, dar cu ambiţii şi sete de putere nemăsurate. Şi că, în loc să-l tragă de sfori păpuşarii consacraţi, Băsescu a preluat el controlul butoanelor de la pupitrul de comandă şi e gata să facă orice pentru a nu mai pleca de acolo...
Traian Băsescu a mai dat, vineri pe la amiază, două reprezentaţii caracteristice personajului politic pe care-l întruchipează. Întâi a tras o tură de control televizată pe la prietenii lui, procurorii, care-şi prezentau bilanţul şchiop pe 2007. Să nu cumva să uite oamenii cine-i stăpânul. După aia, când posturile de ştiri intraseră deja în ediţii speciale, adică fix ce-şi dorea regizorul de la Cotroceni, s-a repezit până la atât de primitorul post public de radio, că poate nu auzise chiar toată ţara – şi mai ales electoratul decisiv, cel rural – spusele sale mustind de înţelepciune.
În esenţă, fiindcă palatul din deal a fost părăsit de multă vreme de oamenii cu imaginaţie, mesajul a fost cel tipic, fără sclipiri şi ieşiri din traseul dinainte desenat. Oligarhii cei răi şi cu nemernicii de la PSD strică la popor, ăia de la palatul din vale sunt cam liberali şi bandiţi, iar vajnicii procurori, asupra cărora şi-a pogorât încrederea şi susţinerea, sunt singurii care mai pot roti deasupra capului sabia dreptăţii. Şi, că tot veni vorba, nu că s-ar fi gândit el dinainte, ideal ar fi să bage cărbuni pe foc la anchetele penale în campania electorală care stă să-nceapă şi, numai dacă se poate, pe subiectele indicate făţiş de el.
Teoretic, într-o ţară normală, ieşirile înspumate ale lui Traian Băsescu, nici primele, nici ultimele dintr-o carieră publică dominată de psihoze, ar fi trebuit să producă fix o ştire, ceva de genul "omu’ e iarăşi nervos cu nervii". Dar nu suntem o ţară normală şi toţi cei care trăim din (sau consumăm) media ne apucăm să despicăm firul în patru, să căutăm înţelesul ascuns al unor gesturi de natură mai mult psihiatrică decât politică. Adică băgăm prea mult în seamă un individ care se hrăneşte din controverse şi scandal. Deşi se dă victimă, personajul autointitulat emfatic şef al statului adoră să fie înjurat. Se simte important doar dacă-şi vede chipul pe prima pagină a ziarelor şi ghiduşiile comentate în prime time pe sticla televizorului. N-a fost în stare să admită, măcar o dată-n cariera lui publică, când cu remarcile rasiste şi jignitoare la adresa unei ziariste, că o facţiune a presei (cea pe care încă n-a reuşit s-o vasalizeze) e-n stare să-i pună embargo şi să nu-i pronunţe o singură zi numele. Aşa că a inventat repede un pseudoeveniment la Cotroceni, să nu care cumva să intre şi pajii lui media (pupincurişti consacraţi de pe vremea lui Ceauşescu sau vlăstare libidinoase răsărite-n democraţie pe trunchiurile bătrânilor turnători şi propagandişti) parte la boicot. Cum – Doamne fereşte – să creadă lumea că i-ar fi secat Titanului din Murfatlar izvorul de înţelepciune?
Deşi înzestrat cu reale aptitudini de om politic, Băsescu a fost inventat ca personaj de media. Ziarele, radiourile şi în special televiziunile, saturate de rularea plictisitoare a unor figuri terne şi inexpresive, au identificat în el politicianul-altfel. Fumător înrăit şi consumator consacrat de spirtoase, nonconformist până dincolo de limita bunului-simţ, spurcat la gură şi natural în gesturile golăneşti, era exact ce-şi putea dori o presă avidă de scandal, circ, rating şi publicitate. Ce n-au fost în stare să intuiască făcătorii de imagine şi beneficiarii lor imediaţi, media şi publicul cumpărător din raft, e că produsul promovat cu asiduitate nu-i un simplu săpun sau deodorant, care la expirarea ciclului normal de viaţă e scos din fabricaţie, ci un soi de fiinţă vie, fără caracter, suflet şi scrupule, dar cu ambiţii şi sete de putere nemăsurate. Şi că, în loc să-l tragă de sfori păpuşarii consacraţi, Băsescu a preluat el controlul butoanelor de la pupitrul de comandă şi e gata să facă orice pentru a nu mai pleca de acolo...
