În urmă cu vreo 15 ani, profesorul Adrian Năstase observa că studentul său favorit, Victor Ponta, seamănă din profil cu marele diplomat Nicolae Titulescu. Posibil. Mi-e teamă, însă, că "micul Titulescu", prins de timpuriu în vâltoarea politicii la vârf, nu a mai făcut şi următorii paşi, rămânând la o asemănare superficială, în dungă, cu eminentul său înaintaş. Tânărul lider pesedist, acum şi prim-ministru, pare să fi renunţat să-şi adauge convingător calităţi care-l făcuseră pe Nicolae Titulescu atât de respectat în ţară, ca şi în afara ei: verticalitate,demnitatate, onestitate politică, loialitate faţă de parteneri, stabilirea alianţelor în strânsă dependenţă de interesele naţionale, iar nu de cele personale, ale sale sau indiferent ale cui, venite pe telefonul scurt.
Sunt câteva săptămâni de când Victor Ponta - care şi aşa plătea prin circumspecţia publică semnarea nechibzuită a acordului de aşa-zisă coabitare prin care Traian Băsescu i-a legat mâinile - s-a cramponat de altă operaţiune pripită şi cu urmări care deja se văd. Anume, perpetuarea pe palierul superior al ierarhiei procurorilor a pesonajelor, în cap cu Laura Codruţa Kovesi, din echipa deja compromisă prin obedienţa faţă de Băsescu. Şi menţinerea pe această cale a influenţei politice nefaste a omului din Deal. Nu numai în ultimii doi ani de mandat, ci şi după aceea. Nu ştiu dacă premierul chiar a uitat că USL a ajuns la putere, iar el a preluat Guvernul nu prin merite proprii directe şi atestate, ci prin refuzul categoric al populaţiei de a mai tolera vreun Guvern portocaliu şi regimul băsist în general.
La alegerile din decembrie 2012, USL a adunat 4,4 milioane de voturi, care i-au asigurat 70% din mandate nu pentru că formaţiunea era deja consolidată în covârşitoarea opţiune publici, nu de asta, ci pentru că pedeliştii - demascaţi ca o guvernare abuzivă, incapabilă şi mai ales prăduitoare - nu au izbutit să mai păcălească, să mai adune voturi, abia intrând pe uşa din dos în Parlament. Electoratul nu aştepta de la Guvernul Ponta să-i pună pe masă lapte şi miere, lefuri mari şi locuri de muncă pe alese. Aştepta, însă, şi i-a cerut categoric să doboare băsismul, să-i facă pe cei care au pus ţara pe butuci şi au prăduit-o să plătească. Măturându-i din funcţiile pe care se înstăpâniseră, dar şi trimiţându-i în faţa legii. Ăsta a fost mesajul clar şi categoric contra regimului băsist, exprimat de 7,4 milioane de votanţi (aproape dublu faţă de alegerile din decembrie) la referendumul de demitere. Peste care, iată, Băsescu nu numai că a trecut tropăind, dar hăhăie menţinându-şi camarila în funcţii-cheie chiar cu asentimentul premierului.
Premier care, de câteva săptămâni, a cam uitat să mai vitupereze, cum le numea, hoţiile de la ministerele Dezvoltării sau Transporturilor, din mai toate structurile statului, lăsâd aproape certitudinea că totul a fost un foc de paie şi că penalii băsişti vor scăpa basma curată. Fie netrimişi în judecată - are Parchetul stoc de NUP şi SUP - fie trmişi pentru greşeluţe mititele şi, ca atare, iertaţi prin instanţe. Cum oare să interpretezi retrimiterea de către judecători la procurori, pentru refacere, a dosarului subţirel în care a fost implicat Blejnar, ba şi grabnica ridicare a interdicţiei de a părăsi ţara? Prin ce prismă să vezi şi cum - coincidenţa naibii, cam de când s-a anunţat că în fruntea Parchetului, a DIICOT şi a DNA, vor fi aceiaşi oameni de casă - o serie de ex-demnitari şi mahări ai fostului regim au prin curaj şi, în loc să stea ascunşi în gaură de şarpe, ies la rampă prin televiziuni voioşi ca nişte piţigoi la început de primăvară? Nu cred că aşa trebuie înţeleasă coabitarea la care tot face trimitere premierul Ponta.
Nu cred că dezamăgirea cruntă a electoratului, care aştepta ca vinovaţii de prăbuşirea ţării să plătească, îl va menţine pe valul bunelor intenţii cu care a fost creditat. Cred însă că, la apropiatul său congres, PSD are a-şi defini linia, direcţia politică, are, dacă e cazul, a recunoaşte că în aripa unor lideri de-ai să, şi nu mă refer doar la Ponta, cam bate vânt uscat de Cotroceni.