Tot felul de fenomene

In ziua cand i s-a difuzat portretul in presa si la televizor si inca vreo doua saptamani dupa aceea am semanat perfect cu Papa Benedict.

Mi-au spus-o mai multi. Apoi n-a mai sesizat nimeni asemanarea. Sau poate ca s-a terminat. Se intampla si asa. Candva am semanat cinci minute cu Nixon. O cucoana a exclamat "Vai, ce cap nasol de Nixon ai!", ca imediat sa se enerveze: "Ce-i cu tine, ce-i cu fata ta? S-a modificat!" Mi-am dorit mult sa seman cu Alain Delon si cred ca odata - tin minte exact cand s-a petrecut asemanarea, intr-o marti, pe la sase si un sfert - am avut privirea lui Alain Delon. Nu poti sa semeni in totalitate cu cineva. Cu unii semeni la par, cu altii la cautatura si chiar la prostie. Nu mi-a zis nimeni c-as semana la minte cu Einstein. Cel mai des am semanat cu niste evrei vestiti, ale caror figuri le spunea oamenilor ceva, dar numele le scapa. "Ce nas de evreu ai azi!", a exclamat o iubita din tinerete. "Ai nasul bancherului ala, cum naiba il cheama... Ba nu, nu-i bancher, e premier. Si nu-i barbat, e femeie..."

Toti semanam cateodata cu altcineva. Am dorit dintotdeauna sa seman numai cu mine insumi si, in ultimii ani, cred ca am reusit. Nu in totalitate, in mare parte. Din pacate, am inca zile cand seman cu tot poporul roman. Sunt fatalist, indaratnic, mistocar, dezbinat. Nu-i nici o greseala: sunt dezbinat cu intreaga mea fiinta. Nu ma plac, nu ma mai suport, mi-as pari toate defectele la Securitate, sa se ocupe si altii de ele, nu-mi place deloc ce vad in fiecare dimineata in oglinda. Nu vad nimic in infatisarea mea care sa aminteasca de daci si de romani, am impulsuri anarhiste, as da foc Parlamentului, as pune bombe la Guvern, una la democrati si doua la liberali, as pleca din tara... Ati observat ce bine seamana intre ei romanii care si-au gasit de lucru in strainatate? Seamana intre ei, dar ce-i mai interesant e ca seamana ca fratii dintr-o mama si cu francezii, cu spaniolii, cu italienii. Au plecat cu fetele cazute, de morti vii si, in numai un an, doi le-au inviat privirile, zambetul, vorba, sentimentele. In tara semanau cu disperatii carora le vedem chipurile la televizor la inundatii si la cozile de la medicamente compensate. Al naibii ce mai semanau cu ei insisi din toti anii in care au dus-o prost, iar dupa ce au schimbat stapanii, au inceput sa semene si ei a stapani. Dar nu in sensul c-ar fi devenit distanti si stransi la punga, ci stapani pe soarta lor, pe expresia fetei. Ce-i ciudat e ca un batran din familie, unul din putinele rubedenii care mai traiesc, spune ca seman tot mai mult cu bunicul din partea tatei. Ca am inceput sa seman cu el imediat dupa 1990. Dar nu cu bunicul, asa cum arata acesta in 1948, dupa ce i-au nationalizat bolsevicii carciuma, ci cum arata in anii de dinainte de 1945.