x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale "Toţi ruinaţi peste zece ani?"

"Toţi ruinaţi peste zece ani?"

de Matei Vişniec    |    03 Iul 2010   •   00:00

"Toţi ruinaţi peste zece ani?" este titlul unei cărţi apărute recent în Franta şi scrise de Jacques Attali, un eminent eseist şi gânditor. El încearcă să înţeleagă natura actualei crize economice şi ajunge la câteva concluzii, pe cât de simple pe atât de înspăimântătoare.

Pe scurt, el evocă un scenariu plauzibil, şi anume cel al unui Occident total ruinat în viitorii ani în cazul în care nu sunt luate mă­suri serioase pentru reducerea datoriei publice.
J
acques Attali a mai propus, în ultimii ani, analize interesante despre lumea contemporană, despre sensul globalizării şi despre incertitudinile prezentului. Pentru el este limpede că în prezent s-a instalat pe pământ orânduirea comercială. Deci, comerţul este regele nostru, legile comerţului au devenit cele care ne organizează viaţa, iar cei care ne conduc sunt fie co­mercianţi şi negustori sadea, fie oameni integral aflaţi în slujba comerţului.

Nu ştiu cum se face însă că aceşti fanatici ai ba­nului care se află astăzi la putere au reuşit să ne aducă în pragul unei crize fără precedent. Jacques Attali consi­deră că Occidentul nu a mai fost niciodată confruntat cu o asemenea datorie publică pe timp ce pace. "Începe un deceniu în cursul căruia oamenii vor suporta zi de zi consecinţele nebuniei deceniului care s-a scurs", scrie eseistul francez. Mai precis, generaţia viitoare va trebui să plătească scump proasta gestiune econo­mică a generaţiei actuale. Şi mai grav însă este faptul că democraţia are de suferit în aceste condiţii, mai spune spune Jacques Attali, iar aceasta mi se pare efectiv ideea cea mai tulburătoare a cărţii sale.

Pentru milioane de oameni pe pământ, în cazul în care în anii viitori vor însemna o lungă perioadă de austeritate, primul vinovat va fi democraţia. În mintea noastră conceptul de democraţie este încărcat cu atâtea dimensiuni pozitive încât aproape că a devenit sinonim cu bunăstarea. Pe vremea comunismului oamenii îşi spuneau: ah, ce păcat că nu mi se dă voie să fiu activ, să fac afaceri, să fac comerţ, să fructific banii... Democraţia şi coroloarul său, liberalismul, erau considerate ca fiind cadrele ideale pentru asi­gurarea prosperităţii. Toţi avem impresia că libertatea şi reuşita economică sunt două noţiuni înrudite or­ganic, şi nici nu trebuie să căutăm explicaţii pentru această înrudire, ea ne este sugerată de bunul simţ.

Realitatea, însă, este de altă natură. China comunistă ne-a demonstrat că unui popor i se poate oferi prosperitate, dar fără libertate politică şi de gândire. O experienţă similară încercase nazismul înainte de cel de-al doilea război mondial. Pe de altă parte, s-a văzut că liberalizarea totală a forţelor comerţului a început să producă monştri. Iar partea cea mai monstruoasă a economiei mondiale în prezent este cea speculativă, pe care omul de rând nu o înţelege, dar de care depinde din ce în ce mai mult.

Este suficient să urmărim limbajul economiştilor şi al comentatorilor de specialitate ca să ne dăm seama că toţi trăim astăzi în funcţie de pulsiunile pieţelor fi­nan­ci­are. Toate măsurile pe care le iau liderii europeni sunt destinate să calmeze pieţele financiare. Toate ţă­rile tremură la gândul că ar putea fi notate prost pe pie­ţe­le financiare. Uneori ni se spune că pieţele financiare au luat în vizorul lor anumite ţări (Grecia, Portuga­lia, Spania). Aproape că ne putem imagina aceste pie­ţe financiare ca nişte imense păsări de pradă care pla­nea­ză deasupra planetei, gata să se repeadă asupra vic­ti­melor vizate.

Uneori pieţele financiare "dau semne de nervozitate", alteori "reacţionează pozitiv" la diferite mă­suri... Suntem deci, controlaţi, zi şi noapte de pieţele fi­nan­ciare. Iar copiilor noştri va trebui să le spunem: fiţi atenţi, să nu care cumva să faceţi vreo boacănă şi să iri­taţi pieţele financiare, va trebui să munciţi mai mult, să vă luaţi vacanţe mai puţine, să faceţi ore suplimen­ta­re, să acceptaţi să fiţi plătiţi mai prost, să ieşiţi la pen­sie la 70 de ani, că altfel odată se supără pieţele financiare... În orice caz, dacă în viitor lumea va fi confrunta­tă cu o nouă revoluţie violentă, primele simboluri pe care le vor distruge mulţimile dezlănţuite vor fi bur­sele şi băncile.

Revenind însă la cartea lui Jacques Attali, aş mai evoca din ceea ce spune el ideea că democraţia es­te astăzi în primejdie. Pentru că o eventuală pră­bu­şire a nivelului de viaţă cu care ne-am obişnuit (sau a mo­delului occidental) va fi pusă pe seama eşecului de­mocraţiei. Era comercială în care trăim, ieşită de sub con­trol, riscă să ne ruineze, dar mai ales să ruineze de­mocraţia. Iar comerţul, pentru a fi înfloritor, după cum ne demonstrează China dar şi alte ţări din Orient, nu are nevoie de democraţie. Invenţie tipic europea­nă şi occidentală, democraţia riscă să fie margina­lizată odată cu marginalizarea economică a Europei şi a Occidentului. Dar mai ales, democraţia riscă să fie des­fi­gurată, umilită, înfrântă de un comerţ devenit suveran şi totalitar, capabil să-şi impună regulile cu prioritate.

×
Subiecte în articol: cronica tulburătoare