Totusi, inaintam

In ciuda sirenelor ce alarmeaza Europa, speriind-o ca am putea sa umplem Londra de SIDA sau sa contribuim la extinderea infractionalitatii la Roma, tara noastra incepe sa devina atractiva. Uniunea Europeana, chiar daca nu fara rezerve, vede in Romania nu numai un factor de stabilitate geopolitica, ci si un furnizor de prosperitate. Nu azi-maine, desigur, dar in viitorul apropiat.

Pana atunci, e cazul ca societatea romaneasca sa invete sa-si foloseasca eficient banii, atatia cati are. Si, mai ales, sa invete cum sa atraga alocatiile de la Uniunea Europeana si sa le gospodareasca bine. Nu doar pentru a ajunge mai repede la bunastarea visata, ci si pentru a grabi dezvoltarea. Una din cai fiind cresterea sansei de alimentare cu bani a sectorului privat. Caci fara a trece decisiv la finantarea sectorului privat cat mai repede cu putinta nu vom reusi nici sa ocupam alte locuri in topurile europene, nici sa infruntam valul globalizarii, ce strabate lumea in care traim.

Pentru noi, romanii, provocarea pe care ne-o produce noua noastra stare, de tara membra a Uniunii Europene, este insotita de numeroase detalii locale, sintetizate intr-o intrebare esentiala: "Cum vrem sa traim si ce facem pentru a iesi din zona lanternei rosii a nivelului de trai?"...

O intrebare ce n-o putem desparti, oricat ar fi ea de "sectoriala", de globalismul actual.

Privindu-ne in oglinda unui continent obsedat de crestere si de prosperitate, incepem sa ne potrivim pasii cu ritmul Uniunii Europene. Suntem insa prea putin obisnuiti cu economia performanta si nici nu avem - inca! - viteza de reactie. Din aceasta cauza, cursa noastra dupa avantaje competitive se mentine intr-o evolutie relativ lenta.

Totusi, performante economice dintre acelea dupa care tanjim au inceput sa apara. Faptul ca, intr-un recent top al libertatilor economice, am sarit peste 26 de locuri, in sus, ni se pare neobisnuit.

Si, poate, chiar incredibil. Noi, care ne-am invatat cu stagnarea, sesizam mai greu ca se misca intr-adevar ceva, ca inaintam. Dar chiar inaintam.

Scria Nicolae Iorga intr-un studiu publicat in "Enciclopedia Romaniei" in 1939 ca noi inaintam atat de incet incat celor din jurul nostru li se pare ca stam pe loc.

S-a schimbat oare ceva astazi, dupa mai bine de o jumatate de veac? Iata ca s-a schimbat. Atat in realitate, cat si sub aspectul perceptiei. Nu numai ca nu stam pe loc, dar incepem sa aratam ca mergem inainte.

Acum, la finalul tranzitiei, tara s-a schimbat mult. Economia, mai ales, s-a emancipat si incepe sa-si afirme independenta. Din nefericire, insa, suntem inca legati de vechi reflexe, dobandite in anii de dupa cel de-al doilea razboi mondial, incat merge prea incet ridicarea edificiilor noilor institutii pe temeliile deja turnate. N-am invatat inca, in masura necesara, sa asiguram valorificarea rationala a resurselor, organizarea cu fata la piata a productiei de bunuri si de servicii. Si nici nu au fost inca stimulate toate acele locomotive in stare sa grabeasca inaintarea si, apoi, sa traga dupa ele intreaga economie. Numai un sistem integrat de piete libere, care sa functioneze ca un ceasornic, va pune in miscare toate aceste locomotive. Numai un astfel de sistem va fi capabil sa transmita intreprinderilor semnale de avertizare privind consumurile, personalul, folosirea resurselor, preturile.

Dar problema-problemelor e competitia economica. Problema greu de solutionat atat timp cat noi mergem inainte cu o economie divizata, o parte supusa regulilor pietei libere si alta - in restrangere, intr-adevar - cocolosita sub mantaua uzata a statului. Si cat timp nu intelegem sa ne pregatim temeinic pentru a face fata presiunilor competitive din Uniunea Europeana.