x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Tragedia saxofonismului românesc

Tragedia saxofonismului românesc

de Tudor Octavian    |    02 Ian 2012   •   21:00

Se intampla si lucruri frumoase in tara asta, nu doar calamitati. In­diferent de problemele eco­no­miei si de criza mondiala, tinerii cu simtul realitatii isi urmeaza v­o­ca­tia. N-am fi stiut niciodata cata ne­voie are romanul de saxofo­nism si cum si-a reprimat el aceasta chemare istorica in vechea dicta­tu­ra, daca anul trecut n-ar fi ab­solvit la catedrele de specialitate 6.800 de saxofonisti. Din care peste 200 la sectia maghiara.

Un fapt absolut remarcabil, dat fiind pauperitatea mediilor din care vin aproape toti absolventii de elita, e ca acesti tineri si-au im­plinit talentul fara saxofoane, unii la piculina, altii la banjou, iar la sec­tia maghiara si la tambal.

Au biruit toate obstacolele unui invatamant intepenit in concert, cum frumos se exprima si un domn ministru, care, desigur, vru­sese sa spuna concept. Dar pentru ca isi luase de curand doctoratul, urmand ca dupa alegeri sa termine si liceul prin corespondenta, nu stapanea tot dictionarul studiilor superioare.

Ei bine, desi avem in sfarsit un loc foarte onorant in statisticile mondiale, cu cei mai multi saxofo­nisti la mia de sociologi, de­pa­sindu-ne ori mai bine zis autodepasindu-ne niste recorduri la fel de prestigoase, cum ar fi cei 14 avocati pe cap de locuitor, 20 de psihologi la mia de hectare si intre 8 si 10 curve in emisiunile tv mon­dene, statul continua sa ig­no­re nevoia presanta de locuri de munca pentru o generatie de mu­zicieni dornica de afirmare. Cu nu­mai 3 posturi de consilieri la Mi­nisterul Agriculturii si 5 de experti in cancelaria premierului riscam sa ratam inca o sansa sa­xofonistica reala.

In ce ma priveste, cred ca de­mons­tratiile de la Cotroceni si de la Palatul Victoria, coordonate de organizatia nonprofit Saxofonistii liberi – dintre care circa o treime de la Sectia maghiara – si cu protestele sporadice ale Fundatiei Acordeonistii fara frontiere – cu reprezentante la Paris, Roma si Madrid – nu pot rezolva situatia. Altceva ar fi fost daca multimea ma­nifestantilor ar fi beneficiat de sa­xofoane, nu de portavoce. Un sa­xofonist cu portavoce e ca un bi­ciclist cu trotineta. In ciuda scepticismului ce pare sa blocheze ini­ti­a­tiva culturala majora, trebuie sa recunoastem ca Guvernul totusi s-a miscat: in Ministerul Culturii a fost infiintat Departamentul sa­xo­foniei, care s-a si dotat cu masini si calculatoare de ultima generatie, mai multe grupuri parlamentare au contractat schimburi de experienta in Mali si pe Riviera franceza, iar sectia maghiara din noul departament ministerial a anuntat ca sustine pozitia UDMR-ului in chestiunea reorganizarii teritoriale.

Acum, dupa ce am avut cel mai bun an agricol din ultimii 20 de an si cea mai mare productie universitara de saxofonisti, ar trebui sa ne vina mintea la cap si speram la ani si mai buni. Daca nu cu un consistent plus de bodyguarzi si filozofi, macar cu vreo cateva sute de muncitori la autostrazi.

×