Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pentru mine unul nu a fost cumva vreo surpriza amestecul grosolan, de tip sovietic, al comisarilor de la Bruxelles in treburile Romaniei in ultimele saptamani. De cativa ani spun – si spun in ciuda multora si in ciuda criticilor si chiar persiflarilor unora – ca Romania a ajuns o colonie, iar ceea ce s-a intamplat acum a fost doar o demonstratie a centrului vest-european ca Romania de la periferie este o colonie si n-are dreptul la vreun alt statut. Nu – asa cum a pretins USL – numai dna Merkel si alti politicieni occidentali din aceeasi familie politica, mintiti de la Bucuresti de membrii ai PDL, au sarit sa ceara socoteala guvernului Ponta si sa-l oblige sa aplice reguli asa cum vor ei, sub pretextul ca sunt democratice doar pentru ca asa vor ei!
Sa fim seriosi! Toti politicienii centrului, indiferent de culoarea politica, au sarit ca arsi si au facut-o pentru ca nu cumva o simpla schimbare politica in Romania sa altereze, nici cat negru sub unghie, statutul de colonie al Romaniei! Nu ca pe dl Barroso sau pe dl Schultz, asa-zisul prieten al dlui Ponta, i-ar fi interesat cine concret este presedinte sau premier in Romania! Preocuparea lor era doar ca nume noi in aceste functii sa fie atentionate sau chiar intimidate de la inceput sa nu incerce a schimba ceva in domeniu!
Problema nu este politica precum pare sau legata de democratie precum se zice, ci este integral economica. Romania trebuie sa ramana o anexa de consum a centrului! Romania trebuie sa nu detina controlul propriilor resurse! Banii din Romania – adica cei ce se strang in distributiile de energie si cei care se ruleaza prin banci – trebuie sa fie in continuare sub controlul strainilor, al centrului! Programul de cedare a controlului national asupra brumei ce a mai ramas in mana statului roman (adica filiera minerit/electricitate, energia hidro, caile ferate) trebuie sa opereze mai departe, asa cum este prevazut in acordul cu FMI si CE.
Miza referendumului era ramanerea sau plecarea dlui Basescu de la Cotroceni. Cu domnia sa la Cotroceni, stim ce s-a intamplat. Problema era ce se va intampla fara domnia sa la Cotroceni. Din punctul de vedere al problemei discutate aici, se punea firesc intrebarea daca in acest caz se va schimba ceva in statutul de colonie al Romaniei. Cu tot respectul pentru lupta politica dusa de tandemul Ponta-Antonescu impotriva lui Traian Basescu, trebuie spus clar ca, in ce priveste problema cruciala a statutului de colonie al Romaniei, domnii Ponta si Antonescu nu au manifestat absolut nici o intentie de a schimba concret ceva. Dimpotriva, s-au supus dictatului de la Bruxelles. Mai rau, si-au asumat integral acordul cu FMI-UE care lichideaza si ultimele ramasite de economie romaneasca din Romania. Ba, au declarat ca mai vor inca unul! Disponibilitatea, ferm afirmata, pentru a face pe plac comisarilor de tip sovietic de la Bruxelles este contraproductiva.
De altfel, dupa cum s-au sucit lucrurile, pericolul cel mare post-referendum, indiferent de rezultatul acestuia, se contura a fi o penibila intrecere socialista (daca tot vorbim de comisari de tip sovietic) a partilor in disputa de a-si dovedi devotamentul, fidelitatea si cucernicia fata de acesti comisari in caz ca vin sau revin la carma, ceea ce nu se poate solda decat cu un nou tain baban pentru capitalul vest-european, bineinteles in conditii de cvasicadou. Unii, pentru a intra in voie strasnicilor comisari de tip sovietic de la Bruxelles, iar altii spre a-i recompensa pentru caraghiosul sprijin acordat!
Tragedia este ca infringerea sau victoria in batalia referendumului facea parte dintr-un razboi deja pierdut de Romania ca tara. Iar Romania ca tara a pierdut razboiul de cand clasa sa politica, indiferent de culoare, a cedat resursele si pozitiile strategice din economie la dispozitia aproape integrala a capitalului vest-european prin agentii de vanzari ai acestuia pe care ii reprezinta comisarii de tip sovietic de la Bruxelles.
