Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pentru a rămăne preşedinte, domnia sa a beneficiat de banii unor oameni de afaceri, de sprijinul mediatic al unor moguli de presă, de complicitatea unor oameni din Servicii, de sprijinul logistic al PD.
In urmă cu două săptămăni, cănd Tudor Chiuariu a anunţat că va inainta la Cotroceni cererea de revocare din funcţie a lui Doru Ţuluş, şeful Secţiei a II-a a DNA, eram convins că Traian Băsescu o va accepta. Pe ce mă bazam? Pe o trăsătură care mă impresionase mult timp la Traian Băsescu. Pe lăngă alte noutăţi aduse in politică (umanizarea prin democratizarea şefiilor, imprevizibilitatea, sinceritatea sau măcar comedia sincerităţii), Traian Băsescu m-a surprins printr-o trăsătură pe care o intălnisem destul de rar la oamenii noştri postdecembrişti: orgoliul de a arăta că nu depinde de nimeni. Ca preşedinte debutase in această ipostază susţinănd in dese rănduri că nu va face curte presei, dar mai ales liderilor de opinie. Aveam in memorie scena de la Clubul Romăn de Presă (povestită de cineva, eu nu fac parte din onorabila instituţie) cănd baronii media i-au spus unui preşedinte fără să şovăie: noi v-am pus preşedinte, noi vă dăm jos! Forţa presei obligase mulţi politicieni - şefi de partide, premieri, miniştri, preşedinţi - să facă curte liderilor de opinie chiar şi cănd aceştia ii injuraseră şi, mai grav, să susţină că ţin cont de ceea ce se scria despre ei. Din primele săptămăni de mandat, Traian Băsescu a anunţat că domnia sa nu se va complace in această ipocrizie. Dacă ajunge la concluzia că presa greşeşte, o va spune deschis. Dacă nu suportă un lider de opinie, nu va incerca să-l curteze pentru a-i căştiga bunăvoinţa.
Prin vara lui 2005, Florian Anghelescu, soţul unei consiliere de la Cotroceni şi unul dintre sponsorii campaniei electorale a lui Traian Băsescu, a inceput să spună in dreapta şi-n stinga că e protejat de preşedinte. Sub semnul acestei voinţe de a dovedi că e independent, Traian Băsescu l-a atacat public şi a cerut nevestei să plece de la Cotroceni. Ori de căte ori venea vorba de Partidul Democrat, Traian Băsescu ţinea să precizeze că nu depinde de acest partid şi, mai mult, nu şovăia să-i critice unele prestaţii. Prin astfel de mişcări, Traian Băsescu atinsese o ipostază ce putea fi invidiată de orice politician: putea-i să-l urăşti, dar nu puteai să-l dispreţuieşti. Părea făcut dintr-un altfel de aluat decăt politicianul romăn tipic, dominat de strădania de a incheia negustorii in dreapta şi-n stănga pentru a supravieţui.
Raportul CSM, masiv mediatizat, reuşise să facă din Doru Ţuluş prototipul oportunistului absolut. Dezvăluirile privind indeplinirea comenzilor politice, a erorilor de Găgă in materie de profesie, făcuseră din Doru Ţuluş un substantiv comun: ţuluşul, sluga care face treburile murdare ale Stăpănului, gata insă să-l trădeze la primul semn că s-ar clătina. Mult mai grav, Doru Ţuluş işi crease imaginea nefastă de om al lui Traian Băsescu. Astfel că dosarele instrumentate de el apăreau opiniei publice drept indeplinirea unor comenzi politice. Se contura pericolul ca Traian Băsescu să fie identificat drept un protector al lui Doru Ţuluş, asumăndu-şi astfel o mare parte din imaginea catastrofală a acestuia. Lui Traian Băsescu i se oferea prilejul nesperat de a dovedi romănilor că n-are nici o legătură cu Doru Ţuluş. Ii dicta o asemenea reacţie nu numai nevoia ca anchetele DNA să nu mai poată fi acuzate de partizanat politic, dar şi imaginea sa de om care nu depinde de nimeni. Sub semnul a ceea ce ştiam despre voinţa lui Traian Băsescu de a dovedi că nu depinde de nimeni, mă aşteptam să accepte revocarea. Traian Băsescu s-a opus public revocării lui Doru Ţuluş. Ba chiar, intr-un interviu la tv, i-a inălţat osanale arătănd clar că e omul său. De ce a făcut-o? Atăt inainte căt şi după Referendum, am scris că suspendarea va fi un examen al vieţii pentru Traian Băsescu. Pentru a rămăne preşedinte, domnia sa a beneficiat de banii unor oameni de afaceri, de sprijinul mediatic al unor moguli de presă, de complicitatea unor oameni din Servicii, de sprijinul logistic al PD. Cunoscănd căt de şacali sunt cei la care apelase Traian Băsescu sau care se oferiseră să-l ajute, mă intrebam care va fi preţul pe care va trebui să-l plătească preşedintele. Şi răspunsul n-a intărziat să apară.
Traian Băsescu n-a mai dat in dreapta şi-n stănga in ce priveşte mogulii media. Pe urmă a inceput să-i menajeze, ba chiar să-i şi laude. Cănd au inceput să curgă dezvăluirile despre corupţia unor afacerişti care-şi legaseră numele de a-l său n-a scos un cuvănt. Se vedea limpede că-l au la mănă. Dacă mai inainte susţinea că, la o adică, are de ce să critice PD, acum şi-a declarat legătura solidă cu PD. A ajuns pănă acolo in dependenţa de liderii PD, incăt s-a apucat să-i infăţişeze pe unii dintre ei ca fiind deasupra oricărei suspiciuni in materie de corupţie. După nefericita experienţă a suspendării, Traian Băsescu a realizat că nu poate supravieţui in fruntea bucatelor fără sprijinul altora. Inclusiv a ţuluşilor. Fără s-o declare incă, Traian Băsescu a fost invins de Structuri. De cele mafiote, desigur.
Prin vara lui 2005, Florian Anghelescu, soţul unei consiliere de la Cotroceni şi unul dintre sponsorii campaniei electorale a lui Traian Băsescu, a inceput să spună in dreapta şi-n stinga că e protejat de preşedinte. Sub semnul acestei voinţe de a dovedi că e independent, Traian Băsescu l-a atacat public şi a cerut nevestei să plece de la Cotroceni. Ori de căte ori venea vorba de Partidul Democrat, Traian Băsescu ţinea să precizeze că nu depinde de acest partid şi, mai mult, nu şovăia să-i critice unele prestaţii. Prin astfel de mişcări, Traian Băsescu atinsese o ipostază ce putea fi invidiată de orice politician: putea-i să-l urăşti, dar nu puteai să-l dispreţuieşti. Părea făcut dintr-un altfel de aluat decăt politicianul romăn tipic, dominat de strădania de a incheia negustorii in dreapta şi-n stănga pentru a supravieţui.
Raportul CSM, masiv mediatizat, reuşise să facă din Doru Ţuluş prototipul oportunistului absolut. Dezvăluirile privind indeplinirea comenzilor politice, a erorilor de Găgă in materie de profesie, făcuseră din Doru Ţuluş un substantiv comun: ţuluşul, sluga care face treburile murdare ale Stăpănului, gata insă să-l trădeze la primul semn că s-ar clătina. Mult mai grav, Doru Ţuluş işi crease imaginea nefastă de om al lui Traian Băsescu. Astfel că dosarele instrumentate de el apăreau opiniei publice drept indeplinirea unor comenzi politice. Se contura pericolul ca Traian Băsescu să fie identificat drept un protector al lui Doru Ţuluş, asumăndu-şi astfel o mare parte din imaginea catastrofală a acestuia. Lui Traian Băsescu i se oferea prilejul nesperat de a dovedi romănilor că n-are nici o legătură cu Doru Ţuluş. Ii dicta o asemenea reacţie nu numai nevoia ca anchetele DNA să nu mai poată fi acuzate de partizanat politic, dar şi imaginea sa de om care nu depinde de nimeni. Sub semnul a ceea ce ştiam despre voinţa lui Traian Băsescu de a dovedi că nu depinde de nimeni, mă aşteptam să accepte revocarea. Traian Băsescu s-a opus public revocării lui Doru Ţuluş. Ba chiar, intr-un interviu la tv, i-a inălţat osanale arătănd clar că e omul său. De ce a făcut-o? Atăt inainte căt şi după Referendum, am scris că suspendarea va fi un examen al vieţii pentru Traian Băsescu. Pentru a rămăne preşedinte, domnia sa a beneficiat de banii unor oameni de afaceri, de sprijinul mediatic al unor moguli de presă, de complicitatea unor oameni din Servicii, de sprijinul logistic al PD. Cunoscănd căt de şacali sunt cei la care apelase Traian Băsescu sau care se oferiseră să-l ajute, mă intrebam care va fi preţul pe care va trebui să-l plătească preşedintele. Şi răspunsul n-a intărziat să apară.
Traian Băsescu n-a mai dat in dreapta şi-n stănga in ce priveşte mogulii media. Pe urmă a inceput să-i menajeze, ba chiar să-i şi laude. Cănd au inceput să curgă dezvăluirile despre corupţia unor afacerişti care-şi legaseră numele de a-l său n-a scos un cuvănt. Se vedea limpede că-l au la mănă. Dacă mai inainte susţinea că, la o adică, are de ce să critice PD, acum şi-a declarat legătura solidă cu PD. A ajuns pănă acolo in dependenţa de liderii PD, incăt s-a apucat să-i infăţişeze pe unii dintre ei ca fiind deasupra oricărei suspiciuni in materie de corupţie. După nefericita experienţă a suspendării, Traian Băsescu a realizat că nu poate supravieţui in fruntea bucatelor fără sprijinul altora. Inclusiv a ţuluşilor. Fără s-o declare incă, Traian Băsescu a fost invins de Structuri. De cele mafiote, desigur.
