Traian Băsescu, “extinsul clandestin”

De-a dreptul răvăşitoare vestea pe care ne –a dat-o Traian Băsescu! Aşadar, după alegerile parlamentare din Republica Moldova şi după predarea de ştafetă de la palatul din Dealul Cotrocenilor, Amiralul Dezastrului Naţional va cere cetăţenie moldovenească. Sperând, în acest fel, că va se va muta, după voia sufletului, dincolo de Prut, dar, mai cu seamă, că nu va putea fi extrădat şi judecat, aici, în ţară, potrivit legilor româneşti.

Vestea pică tocmai când noi, naivii, credeam că, dacă tot i s-a spus în faţă că guvernul în exerciţiu nu are de gând să îi (mai) dea o casă pe măsura jinduirilor sale, Trăienică - Fără-Frică şi (mai ales )-Fără-Ruşine se va retrage la moşia de la Nana. Sau, direct, la Penitenciarul Rahova!

Şi uite că, pe când se apropia sorocul pentru ca el şi şleahta lui să dea socoteală pentru toate nelegiuirile pe care le-au săvârşit în acest nenorocit deceniul al minciunii, al hoţiei şi al promiscuităţii morale, tocmai el, comandantul Traian Băsescu, se pregăteşte să părăsească, primul, corabia. De fapt, să o şteargă ca ultimul coţcar de gang, pe uşa din dos.

Nu este prima dată când Demisul Naţional îşi anunţă asemenea intenţie, dar, de data asta, fără doar şi poate că a fost împins şi de recentele declaraţii ale premierului Victor Ponta, candidatul pe care sondajele îl creditează cu cele mai mari şanse la prezidenţiale, cum că sunt tot mai mulţi români care îl vor judecat şi condamnat pe Traian Băsescu. Lucru greu dar nu şi imposibil. Pentru că sunt convins că în lumea justiţiei există mulţi foarte mulţi oameni verticali şi cinstiţi care abia aşteaptă să îşi facă datoria. Oameni de înaltă calitate morală şi profesională, care ştiu şi pot să cumpănească bine şi să pronunţe sancţiunile meritate pentru toţi cei ce se fac vinovaţi de fărădelegile din acest Deceniu al groazei.

Între noi fie vorba, sunt tare curios cum se vor încumeta nişte aşa-zişi justiţiari din ceata celor “cu Traian Băsescu în suflet” să îl cerceteze şi, mai apoi, să îl condamne pe infamul personaj! După cum, la fel de adevărată ar putea fi şi părerea celor care susţin că, la o adică, taman cele mai prea plecate slugi devin, la o schimbare de direcţie, cei mai neîndurători călăi!

Nici nu contează prea mult motivele pe care le invocă Corsarul Fără Flotă întru susţinerea arzătoarei sale dorinţe şi nici nu avem, deocamdată, ştiinţă despre motivele pentru care autorităţile de la Chişinău i-ar acorda cetăţenia. Ţin, totuşi, să atrag atenţia asupra unui amănunt deloc secundar în ordinea discuţiei. Amănunt care are o directă şi foarte serioasă legătură cu demersurile privind intensificarea cooperării Republicii Moldova cu Uniunea Europeană.

În primul rând, pentru că aşa după cum nici iarna nu-i ca vara, este evident că nici Traian Băsescu nu va mai putea să îi mai ajute pe Fraţii noştri de peste Prut la realizarea ambiţioaselor lor proiecte de integrare Republicii Moldova în UE aşa după cum reuşise să îi amăgească acum ceva vreme. La această oră, Demisul naţional numai este liderul de anvergură europeană pe care propagandiştii săi de serviciu îl prezentau ca fiind dorit, aşteptat cu mare interes, şi cu deosebită încredere la reuniunile uniunii. Practic, vorba lui Traian Băsescu nu valorează mai mult decât o ceapă degerată şi îmi este greu dacă nu chiar imposibil să înţeleg cum mai poate el să aibă un cuvânt respectat şi crezut în lumea politică a Vestului. Ba, mai mult, să determine o decizie care, în pofida unor categorice împotriviri din partea unor puternici actori politici şi geostrategici din vecinătatea sa, Republica Moldova ar putea să devină, peste noapte, membru cu drepturi egale şi cu îndatoriri depline ai Uniunii Europene.

Acesta este adevărul gol-goluţ. Sună nostim, nu-i aşa? Traian Băsescu nu mai este şi, cu atât mai puţin va mai putea să fie, un ferment, un catalizator ba chiar un garant al realizării acestui obiectiv. Dimpotrivă, Traian Băsescu nu mai este azi decât un produs expirat, un personaj de care cei ce s-au folosit de el, ca de o veritabilă coadă de topor, se debarasează fără nici o remuşcare. Să ne fie foarte clar, dacă ar fi avut de gând să îl recupereze pe slugoi, mai mari Vestului puteau să îl ungă secretar general al NATO, aşa după cum clănţăneau niscai lătrăi pro-băsişti. Nu au făcut-o, iar asta spune totul…

Şi, de parcă nu era de ajuns o măciucă la un car de oale, iată că în aceste zile s-a reaprins scandalul EADES, care o are printre protagonişti pe Elena Udrea favorita, public şi ostentativ asumată, a lui Traian Băsescu la alegerile prezidenţiale.

La toate acestea, aş adăuga că, în noua formulă, decisă de europarlamentarele din primăvară, atât în Parlamentul European, cât şi în Comisia Europeană, prevalează abordările realiste, echilibrate. Abordări în care nu mai este loc pentru un personaj definitiv compromis de teapa lui Traian Băsescu. România având, în acest sens, dovada clară prin alegerea europarlamentarei noastre, Corina Creţu, în funcţia de comisar european, în pofida otrăvitelor jalbe în proţap cu care s-au dus la birourile de audienţă ale PPE-iştilor din uniune alde Vasile Blaga şi Klaus Iohannis.

Scriind toate acestea mi-am adus aminte că, prin iunie 2010, după ce, din raţiuni populist-electorale, Traian Băsescu a acordat paşaport românesc pentru mai mult de 100 000 de locuitori din Republica Moldova, jurnaliştii de la “Der Spiegel” avertizau asupra pericolului “extinderii clandestine” a Uniunii Europene.

Rămâne, desigur, de discutat dacă evenimentele au confirmat sau nu acest avertisment. Pot, însă, afirma cu toată seriozitatea că, fie şi înainte de a fi proclamat cetăţean al Republicii Moldova, Traian Băsescu, este, încă de pe acum, un patentat şi, mai ales, un nociv “extins clandestin”.