A produs o îndreptăţită nemulţumire discursul pe care Traian Băsescu- preşedintele apolitic al României!- l-a rostit la sumitt-ul PPE de la Dublin. Discurs considerat ca fiind încă o gravă încălcare a Constituţiei şi, prin aceasta, un serios motiv pentru o nouă suspendare a sa din funcţie. Dar cum, suspendarea nu mai este decât o chestiune de domeniul scenariilor fără şanse, eu aş zice să zăbovim asupra câtorva serioase semne de întrebare pe care le ridică “Osanaua PPE” patentă de Traian Băsescu…
Astfel, personajul care pentru încă 40 şi un pic de săptămâni mai este preşedintele României a preamărit PPE-ului pe motiv că” a avut forţa, inteligenţa şi determinarea să treacă Europa pe malul celălalt al crizei”. Sunt cel puţin două motive pentru a amenda găunoasa tiradă băsesciană.
În primul rând, nu există, până la această oră, nici-o analiză care să probeze, pe baza unor solide argumente şi a unor date statistice ferme, că toate statele UE au ieşit din marasmul crizei finanicare şi economice şi că au scăpat de sub povara dureroaselor sale costuri sociale. În schimb, tot mai insistent economiştii, sociologii şi politologii care cercetează raportul dintre costurile şi efectele politicilor de austeritate impuse Uniunii Europene de către cancelarul Germaniei,Angela Merkel, se întreabă dacă austeritatea a fost chiar singura soluţie dezirabilă, mai bine spus, soluţia optimă pentru ieşirea din criză sau, măcar pentru atenuarea costurilor sale sociale? Şi de această dată răspunsurile sunt, într-o semnificativă majoritate, negative.
Într-o directă relaţie cu tema enunţată se află şi scenariile care au căpătat o tot mai largă circulaţie în arealul comunitar, potrivit cărora politicile de austeritate promovate de către mai marii PPE-işti aflaţi la comanda UE, în frunte cu Jose Manuel Barroso, reprezintă cauzele determinante ale scăderii drastice a încrederii populaţiei din mai multe state ale Bătrânului Continent în construcţia comunitară. Aserţiune care trebuie să fie luată foarte în serios în calcul, ştiut fiind faptul că euroscepticismul a atins cotele cele mai ridicate în Polonia, Italia, Franţa, Germania, Marea Britanie şi Spania. La toate acestea se adaugă constatarea, ea însăşi deloc liniştitoare, privind creşterea “euroscpticismului”( unii analişti folosesc termenul drastic:”eurofobie”), precum şi recrudescenţa populismului, a naţionalismului şi, mai ales, a intoleranţei etince.
Fie doar şi aceste semnale puteau reprezenta serioase argumnente de natură să tempereze entuziasmul propgandistic-servil “Pro PPE”al lui Traian Băsescu. Nu s-a întâmplat aşa ceva, iar culmea slugărniciei nevertebrate o avem în “mulţumirile” adreate lui Jose Manuel Barroso pentru (ţineţi-vă bine!) ”asistenţa acordată României în timpul crizei ”.
Şi, totuşi, de data asta, Traian Băsescu a spus adevărul! Ce-i drept, numai pe jumătate, dar porumbelul tot i-a ieşit pe gură. Fireşte, nu ne-am fi aşteptat ca Amiralul Dezastrului Naţional să se refere la privaţiunile şi umilinţele la care au fost supuşi românii în urma aplicării- cu un patologic exces de zel, din partea mult-prea-abuzivului şef al statutui şi a guvernului-marionetă Boc- a politicilor de austeritate ale unei Uniuni Europene aflată sub bagheta PPE. Nu! el s-a referit la “criza” din vara lui 2012, când majoritatea covârşitoare a românilor i-a demonstrat, pe calea democratică a referendumului, că nu îl mai vrea preşedinte. Opţiune demn şi liber exprimată de către români, dar brutal călcată în picioare (şi) prin intervenţia PPE-iştilor din eşaloanele de comandă ale UE, în frunte cu acelaşi Jose Manuel Barroso. Dimpreună cu Angela Merkel, pe care împricinatul naţional a minţit-o că în Constituţia României nu este prevăzută suspendarea preşedintelui.
În aceste împrejurări, consider că Traian Băsescu ar fi trebuit să îşi schimbe textul hiper-linguşitor, făcându-l să sune cât mai aproape de adevărul faptelor:”Mulţumesc lui Jose Emanuel Barroso pentru asistenţa acordată mie în timpul crizei în care mă aflam după ce, prin referendum naţional, am fost suspendat din funcţia de preşedinte al României!”
Aceasta ar fi cheia în care putem citi ”profunda recunoştiinţă” declamată la sumitt-ul de la Dublin de către Traian Băsescu, obedient militant şi, mai nou, zelos agent electoral al tot-mai-impopularului Partid Popular European. O compunere încropită în acelaşi stil mieros-unsuros în care, prin 1986, comandantul navei “Biruinţa”, Traian Băsescu, dădea glas “fierbintelui omagiu” către “conducătorul partidului nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu”. De aceea, şi noua sa însăilare de vorbe goale nu putea să sune decât tot pe ritmurile unui cunoscut refren al “Epocii”:”Mulţumim din inimă Partidului!”. Partidul-Unic în faţa căruia, de data asta, jură supunere şi credinţă Traian Băsescu şi acoliţii săi, fiind, desigur, Partidul Popular European!
Rămâne de văzut dacă, la europarlamentare din luna mai, românii, cetăţeni europeni maturi şi responsabili, îi vor susuţine, prin votul lor, jurământuul de vasalitate faţă de PPE sau vor opta pentru o schimbare categorică a raportului de forţe din viitorul Parlament European şi în noua Comisie Europeană.