La un scor strans, extrem de strans, Traian Basescu si-a adjudecat victoria la prezidentialele din 2004. Asa cum am mai scris si am mai spus, nu-mi plac sarbatorile care urmeaza, de regula, victoriei.
Sunt sigur ca la sediul Aliantei D.A. au pocnit dopurile sticlelor de sampanie. Sunt sigur ca dupa ce s-au pupat, imbratisat si au facut glume pe seama invinsului, comesenii au mers acasa. A venit in urma lor femeia de serviciu, sa stranga mizeria care ramane, de obicei, dupa orice petrecere: cocoloase de hartie, cotoare de mar, mucuri de tigara, servetele de hartie patate de ruj. E momentul intoarcerii la realitate, al brutalei intoarceri la realitatea dura, care sta dincolo de artificiile sarbatorii. Din aceasta perspectiva, a revenirii pe solul realitatii, Traian Basescu ar trebui sa-si dea seama ca a obtinut o victorie extrem de periculoasa. Atat de periculoasa, incat mai bine n-ar fi fost.
In campania electorala, Traian Basescu s-a angajat ca, o data parvenit la Cotroceni, va schimba tara din temelii. Va eradica definitiv coruptia, va vari in pamant de doi stanjeni saracia, va face sa functioneze institutiile statului 24 din 24 de ore. Un asemenea program presupune, pentru a nu dezamagi neindeplinindu-l, doua conditii:
a) sa aiba la dispozitie o alta tara. Astfel de angajamente si-au mai luat in istoria tarii si altii: Maresalul Antonescu, Nicolae Ceausescu. Desi au dispus de puteri dictatoriale discretionare, amandoi au esuat in incercarea de a face o Romanie altfel decat e: ironica, dispusa la compromisuri, iremediabil balcanica, dar mai ales dispusa sa nu prea ia lucrurile in serios.
b) puteri detinute de un dictator sau macar de un presedinte american.
Traian Basescu n-are alta tara. Mai grav, din punct de vedere constitutional, n-are nici o putere. In campanie, cativa jurnalisti, dintre cei care au evitat cu brio ipoteza de chibiti electorali, au cautat sa-i atraga atentia asupra conflictului dintre angajamentele sale categorice si realitatea de beton armat a Constitutiei. N-au fost luati in seama. Nici de candidatul la Presedintie, hotarat sa faca orice pentru a-si indeplini visul vietii sale. Nici de acea parte a electoratului care-l credea orice ar fi spus, deoarece ostilitatea fata de PSD si fata de Adrian Nastase ii orbea ratiunea. Convinsa ca-si va indeplini fagaduintele, o parte a romanilor i-au dat votul. Desi in Romania e o traditie glorioasa a neindeplinirii promisiunilor electorale, totusi, asteptarile fata de Traian Basescu sunt destul de mari. Oricum, mult mai mari decat in cazul lui Adrian Nastase. Candidatul Uniunii Nationale PSD+PUR a evitat in chip abil angajamentele iesite din comun. De la el alegatorii n-ar fi asteptat mare lucru. N-a promis ca va relua negocierile cu UE "in picioare" si nu "in genunchi". N-a promis ca va reda Romania romanilor. Un comportament pe care romanii, in cautare inca de Tatuc, l-au sanctionat. Desigur, Traian Basescu e un om schimbator. Mai schimbator decat primavara dragostei, pe care marele Shakespeare o compara cu "nimbul lui april cel schimbator". Nu-i exclus ca, dandu-si seama de chingile in care-l tine Constitutia, sa revina asupra angajamentelor sale imprudente. Desi, daca luam seama la discursul sau de ieri, pare nu numai dispus sa sfideze Constitutia, dar si dispus sa n-o citeasca nici acum, cand a devenit presedinte. Nu poate sa renunte la toate angajamentele fara a risca o drastica pierdere a popularitatii. Va incerca totusi a-si impune vointa.
Ar fi posibila si o fortare a Constitutiei, chiar in conditiile jocului democratic. Pentru asta ar fi fost nevoie ca Traian Basescu sa obtina un urias vot popular. O sustinere de proportii i-ar fi dat forta sa-si impuna vointa peste capul guvernului si al Parlamentului, adresandu-se direct poporului.
Traian Basescu a castigat insa al doilea tur de scrutin cu o sustinere incredibil de mica daca ne gandim la ipostata pe care propus-o pentru mandatul sau de presedinte. Prezenta la vot a fost incredibil de slaba. Doar 55% din numarul celor inscrisi pe lista. Diferenta fata de Adrian Nastase a fost doar de 3%. Asta inseamna o parte extrem de mica a electoratului. Daca dintre acestia scadem electoratul PRM, gata sa urmeze schimbarile la fata ale lui C.V. Tudor, vom constata ca Traian Basescu are o sustinere populara firava.
Ce-i ramane domnului presedinte de facut?
O posibilitate ar fi sa incalce fatis Constitutia. Extrem de periculos in conditiile detinute in Parlament de coalitia tacita Uniunea Nationala - PRM. In plus, nici parlamentarii Aliantei nu vor fi dispusi sa se lase calcati in picioare de Traian Basescu, a carui victorie e primita cu suspiciune de catre o grupare din PNL.
A doua posibilitate ar fi ca Traian Basescu sa se adapteze jocului constitutional si sa incerce a-si indeplini angajamentele, prin manevre de culise, in care Ion Iliescu a fost maestru. Pentru acestea, Traian Basescu va trebui sa fie altul decat cel de pana acum. Va fi capabil presedintele de o asemenea schimbare?
Incredibilul discurs electoral de ieri, al unui om care nu realizeaza ca s-a incheiat campania electorala, dar mai ales al unui om obsedat de succesul ieftin, de aplauzele smecherilor de la galerie, ne lasa sa credem ca Traian Basescu nu-si da seama ce victorie chinuita a obtinut.