Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Plecăm, să spunem, de la premisa că Dacian Cioloş şi echipa sa şi-au propus într-adevăr să facă nişte lucruri. Acelea, puţine, încropite, nici nu contează. Plecăm de la premisa că vor să le facă.
Ce e însă neliniştitor în toată povestea asta este că, din păcate, cam tot ceea ce şi-a propus Cabinetul Cioloş şi-au propus şi alte cabinete înainte. E un fel de déjà-vu pentru jurnalişti şi cred că şi pentru cetăţeni. Ni se promite, de fiecare dată, că vom avea autostrăzi, că educaţia va fi o prioritate, că în spitale vor fi medicamente şi că funcţionarii nu ne vor mai scuipa la ghişee.
Trece o lună, trec două, promisiunile încep să nu se îndeplinească, multe dintre ele rămân acolo, pe hârtie, nu ne mai amintim de ele decât în cazul unor catastrofe. Şi atunci întrebarea e unde se rupe de fapt filmul. Ce îi împiedică de fapt pe toţi să construiască autostrăzi, să spunem.
Că bani ştim că sunt, şi din fondurile europene, plus că ni se spune că economia merge bine. Unde se pierd banii ăştia? De ce nu se regăsesc ei nicăieri? În şcoli? În spitale? Sau poate se regăsesc, dar nimeni nu ştie să ne arate cu degetul unde sunt. Bun.
Ne întoarcem la prezumţia de nevinovăţie a Cabinetului Cioloş. Sunt oameni mulţi dintre ei tineri, mulţi dintre ei au lucrat mai mult cu Europa decât cu România. Poate vor reuşi să fie mai eficienţi, măcar în comunicarea publică. Pentru că pe Victor Ponta nu l-au pierdut nerealizările, ci modul în care nu a ştiut să îşi comunice realizările.
Citește pe Antena3.ro
