Transformarea NATO

Secretarul general al Alianţei Nord-Atlantice, Anders Fogh Rasmussen, a fost de curând în România, fiind preocupat de resursele pe care le alocă statele membre în această perioadă de criză pentru susţinerea operaţiilor şi misiunilor NATO, dar şi pentru domeniile prioritare NATO.

La Bucureşti, înaltul demnitar al Alianţei a primit asigurări că România îşi va onora statutul de contributor activ pentru misiunile din teatrele de operaţii. Totodată, partea română i-a transmis faptul că ţara noastră crede în indivizibilitatea securităţii şi solidarităţii aliate şi că doreşte îmbunătăţirea capacităţii de a susţine forţele expediţionare şi consolidarea Forţei de răspuns NATO.

În acest fel, România a creionat punctul său de vedere referitor la Noul Concept Strategic, care va pune Alianţa pe alte coordonate din noiembrie anul acesta. Tocmai de aceea, după cum a anunţat secretarul general al NATO, reuniunea miniştrilor Apărării din luna iunie va aborda subiectul transformării Alianţei.

Dar despre transformarea şi viitorul NATO a formulat un raport special influentul Consiliu pentru Relaţii Externe (CFR) din Statele Unite ale Americii, în primele luni ale acestui an. Concluziile raportului indică soluţii pentru ca NATO să devină o organizaţie cu rol major în gestionarea securităţii pe glob. Documentul amintit avertizează că dacă NATO nu va avea un rol global, SUA îşi vor pierde interesul pentru a mai investi în viitorul Alianţei. În acelaşi timp, CFR mai arată că NATO nu poate fi puternic, fără ca între Alianţă şi Uniunea Europeană să nu fie o cooperare foarte strânsă.

Tot pentru a evolua pe coordonate globale, în raport se sugerează o intensificare a cooperării cu democraţii noneuropene din Asia şi Pacific. Sunt indicate, cu predilecţie, Australia şi Japonia, familiarizate deja cu teatrele de operaţii din ultimii ani. Cercetătorii CFR mai arată ca rolul global proiectat pentru NATO nu ţine de orgoliul trans-atlantic, ci de ameninţările acestui secol.

Dacă în momentul creaţiei organizaţiei frica majoră care justifică apărarea colectivă era o invazie a tancurilor sovietice, acum despre altceva e vorba. Aşadar, în raportul special se specifică faptul că, pentru a fi relevantă în viitor, Alianţa va trebui să extindă înţelegerea asupra ceea ce înseamnă astăzi apărare colectivă spre ameninţări precum terorismul, proliferarea armelor de distrugere în masă şi războiul cybernetic. Consecinţă firească devine, în opinia cercetătorilor CFR, o cooperare pe toate planurile cu Rusia, în care factorul american şi noul scut antirachetă să coaguleze relaţia, încat Moscova să aibă un comportament predictibil şi să nu mai resimtă drept ameninţare extinderea NATO.

În plină criză mondială, aceste recomandări par a fi cele mai înţelepte pentru decidenţii de pe ambele maluri ale Atlanticului. Este nevoie de transformarea unei organizaţii care şi-a jucat rolul ei istoric, iar în ultimii douăzeci de ani a inovat.
Dar în acelaşi timp este nevoie şi de chibzuinţă pentru Uniunea Europeană de a nu fi redundantă, ci să completeze în zone care ţin de securitatea ei.