Trei zile până pe 22 decembrie

De la Ceausescu incoace nimeni n-a fost atit de urat ca el. O ura ce are la baza lipsa iubirii lui fata de ceilalti. Adica de oameni. Exista indicii c-ar proveni din randul acestora, desi are comportamentul animalelor de prada. Nu insa si curajul lor, caci atunci cand este incoltit, moare pur si simplu de frica. Mai potrivit ar fi sa moara de rusine. Dar ii lipseste organul rusinii. De aceea si rade ca proasta in targ atunci cand celorlalti oameni le vine sa planga. Si le cam vine. Motivul fiind chiar lipsa de lui de iubire amestecata cu lipsa lui de rusine. Amestecul acesta se amesteca la randul lui cu lipsa de caracter, rezultand un despret cum rareori s-a putut intalni pe aceste meleaguri.

Dispret fata de oameni, de cei multi adica, de lacrimilie carora obisnuieste el sa rada. In hohote . Si in cor, caci este urmat de niste animalute la fel de predispuse la fuga atunci cand sunt incoltite, care ii copiaza pana la cele mai mici detalii nu doar gandirea, ci si gesturile. Intr-un cuvant, o haita care se Basescu de dragul lui in toate imprejurarile, dar indeosebi contra vantului, ceea ce face sa li se intoarca impotriva. Dar mai cu seama impotriva tuturor, asa cum se intampla chiar acum.

Din toate aceste motive, la care se pot adauga, cu usurinta si greata, si altele, sunt cat se poate de sigur c-au mai ramas, da, da, de cel putin 9 500 000 de ori da, fix trei zile pana pe 22 decembrie. Dupa care va ninge ani in sir peste tara. Cu linistea de care avem nevoie. Cu iubirea pe care el n-a avut-o niciodata pentru noi. Putin si cu frica fata de intoarcerea dispretului lui. Caci ii va ramane amintirea. Nu stiu daca in cartea de istorie. Precis in cea de zoologie!