Triumful OTV-ismului politic

Pare un vis urât, dar este aproape o certitudine: din cei 33 de deputaţi care vor reprezenta România la Parlamentul European, trei se vor numi Elena Băsescu, Vadim Tudor şi Gigi Becali.

După ce a strâns, cu ajutorul prietenilor din PD-L, mai multe semnături decât îi erau necesare pentru înscrierea în cursa electorală, mezina prezidenţială poate răsufla uşurată. Sondajele de opinie o creditează cu peste 5% din intenţiile de vot.

Estimarea e perfect plauzibilă. Traian Băsescu are în continuare susţinători fanatici, gata să pună entuziast ştampila pe numărul de înmatriculare al oricăruia dintre jeep-urile primei familii a ţării. La recomandarea şefului statului ar vota, probabil, şi cu bufniţa de la Cotroceni...

Acest electorat hard-core este arhisuficient pentru a-i satisface Elenei Băsescu ambâţul europarlamentar, fie că reuşeşte sau nu să "editeze câteva fraze".

Tandemul Vadim-Becali are şanse să obţină un scor şi mai bun, deşi, până de curând, cei doi lideri păreau iremediabil expiraţi. Arestarea latifundiarului din Pipera a schimbat dramatic datele problemei. Nimic nu i-ar fi putut revigora mai eficient cariera politică decât imaginea sa în halat şi papuci, încercuit de mascaţi înarmaţi până-n dinţi.

Victimizat, Becali a câştigat masiv electorat OTV-ist. Un electorat profund neîncrezător în autorităţi şi foarte tentat să creadă că e normal să-ţi faci dreptate singur. Aceşti alegători sunt insensibili la discursurile despre statul de drept, dar şi la sarcasmele analiştilor care dezbat cu seriozitate problema candidaturii unui lider de partid pe lista unei formaţiuni rivale.

Pentru publicul care l-a făcut pe Dan Diaconescu un etalon al succesului în televiziune, toate acestea sunt chichiţe nesemnificative.
De fapt, oricât ar fi de neobişnuită procedural, apropierea dintre Becali şi Vadim e mult mai firească decât alianţa contra naturii care guvernează România.

Cei doi au avut mereu o retorică similară până la confuzie. S-au luptat pe acelaşi culoar electoral. Şi-au disputat aceleaşi voturi. Acum, amatorii de naţionalism exacerbat, cruci şi discurs justiţiar nu vor mai fi sfâşiaţi între "Tribun" şi "Războinicul luminii". Îi primesc la ofertă, pe aceeaşi listă, pe amândoi!

Campania electorală nu se anunţă câtuşi de puţin plictisitoare. În locul anostelor teme europene, vom avea savuroase telenovele cu iz politic. În loc de proiecte, ni se vor servi drame personale. De la votul negativ, suntem pe cale să trecem la votul consolator.

Un mandat la Bruxelles i-ar alina suferinţele lui Becali, după periplul său prin purgatoriul carceral. Sau ar răzbuna-o pe Elena Băsescu, vindecându-i orgoliul rănit de "tonomatele" care se încăpăţânează să-i măsoare ambiţiile cu IQ-ul. În fond, chiar ilustrul ei tată susţine că succesul la urne spală orice păcate, de la dosare penale la incompetenţă...

 Ceea ce e la fel cu a spune că, în televiziune, ratingul trebuie să fie unicul criteriu de valoare. Din nefericire, pături largi ale societăţii româneşti sunt gata să înghită asemenea aberaţii. Cultivăm de prea mult timp confuzii periculoase.

De data aceasta, însă, o galerie întreagă de personaje suprarealiste se pregăteşte nu doar să ne invadeze micile ecrane, ci să ne reprezinte în Parlamentul European.