Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De putine ori am fost coplesit de realitatea unei stiri. Cu patru decenii in carca acestei meserii am citit si comentat mii de stiri dramatice; am vazut cum s-au prabusit sisteme politice, cum au fost executati presedinti de tari, cum s-au inceput si terminat razboaie. O viata in plus sau in minus nu pare sa mai conteze in bilantul global al dramelor pe care le contabilizeaza omeniea. Ce poate strivi insa vointa unui om de a trai, de a avea bucuria inca unei dimineti alaturi de familie, in universul cartilor scrise si citite?
Dupa socul stirii care anunta ceva incredibil pentru mine – Nastase a incercat sa se sinucida – incerc sa raspund la intrebarea: de ce? Cu Adrian Nastase am comunicat frecvent in ultimii ani. Am fost dintre cei foarte putini care au continuat sa ii fie alaturi dupa ce a pierdut alegerile din 2004. Asa l-am cunoscut nu pe arogantul premier, ci pe un intelectual de profunzime, cu preocupari si cunostinte exceptionale in varii domenii. L-am cunoscut printre ambasadorii Romaniei la Fundatia Titulescu, l-am avut ca invitat in emisiuni tv, si, ca o mare bucurie a meseriei de ziarist, coleg de pagina ca editorialist la Jurnalul National. In acesti ani i-am cunocut si dezamagirile, si revolta impotriva mecanismului unei justitii puse de regimul Basescu sa-l gaseasca vinovat.
S-a aparat cu toate mijloacele legale de care a dispus, si-a demonstrat public nevinovatia, dar si absurditatea acuzelor, si-a pus in situatii ridicole anchetatorii cu argumentele lui sclipitoare. A fost convins pana in ultima secunda a monstruosului proces "Trofeul Calitatii" ca Inalta Curte de Casatie si Justitie il va achita. Verdictul a cazut ca o ghilotina care i-a retezat legatura cu josnicia lumii care incerca sa-l umileasca, sa-l faca un infractor. L-a pus deasupra jigodiilor cu functii inalte in stat, nu a mai putut sa accepte lupta in continuare cu fantomele Dreptatii drapate in robe justitiare. Adrian Nastase a obosit.
L-au epuizat nedreptatea si minciuna adunate in mascarada judiciara "Trofeul Calitatii". Inca nu s-a scris si spus totul despre oceanul de mizerii in care DNA a scaldat acest "Trofeu". Nu sunt inca publice presiunile infernale la care au fost supusi functionari ai statului pentru a deveni martori ai acuzarii lui Nastase; nu s-au publicat concursurile pe care le-au dat procurorii si judecatorii alesi sa-l infunde pe adversarul cel mai puternic, care il trimitea mereu in ridicol pe pigmeul catarat la Cotroceni.
Hotararea de a nu accepta verdictul a luat-o un om tare, un intelectual de marca devenit victima politica intr-un sistem democratic la care a lucrat cu convingere. Nedreptatea uriasa rostogolita asupra lui de pe "Muntele jigodiilor" l-au facut sa nu accepte umilinta. Libertatea a fost pentru o secunda mai puternica decat viata. Dar viata, printr-o mana miraculoasa, i-a mai dat o sansa. Nastase, asa cum il cunosc si il vrem, va fi iar printre noi. La fel de impozant, la fel de superior prin inteligenta. In plus, cu experienta unei batalii grele, cumplite castigate cu el insusi. La Multi Ani, Adrian Nastase! Astazi este chiar ziua ta.
