Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Partidul Democrat Liberal se afla intr-o vizibila ofensiva de imagine. E vechiul truc al unui partid care, de-a lungul timpului, a excelat in astfel de de gaselnite smecheresti. Toata actiunea insa este neserioasa, stupida si cu multe accente primitive. Sub titulatura "El este chiulangiu", PDL vrea sa atraga atentia electoratului asupra grevei parlamentare a Opozitiei. Cam asta a inteles partidul aflat la guvernare din gestul opozantilor.
Un partid cu adevarate reflexe democratice ar fi incercat sa rezolve cu adevarat aceasta situatie. Reactia liderilor din Modrogan arata aroganta si dispret. Nimic nou sub soare daca ne uitam la modul in care guverneaza Romania acest partid. In mandatul sau, acest partid a ignorat cu obstinatie faptul ca in Parlament exista partide si cu alte puncte de vedere, ca o societate democratica implica dialog si nu abuz. Un exemplu emblematic: la proiectul de buget pentru acest an, partidele din opozitie au avut aproape 3.000 de amendamente. Nici unul nu a fost adoptat. Inutil sa mai reamintim de modul scandalos de guvernare in care au predominat ordonantele de urgenta, chiar daca era vorba despre legi de maxima importanta.
Masina de vot a coalitiei de la guvernare a impus orice, oricand, cu un dispret total fata de ceilalti. Punerea la zid a celor care nu mai vor sa cautioneze abuzul arata ca partidul lui Basescu n-a inteles nimic din gestul Opozitiei si n-a tras nici o concluzie din protestele care au impanzit tara la inceputul acestui an. Si nici n-ar putea altfel, pentru ca destinul PDL este unul tragic (pentru Romania), dar si comic (pentru o istorie a moravurilor tipic romanesti). Democrat-liberalii merita sa treaca in opozitie si pentru ca, prin obedienta si lacomie, si-au batut joc de o tara careia istoria parea sa-i ofere o noua sansa.
Rupt din pulpana FSN-ului, PDL nu si-a gasit niciodata locul pe scena politicii romanesti. Oportunisti si smecheri ai vietii politice, intr-o doza mult mai mare decit celelalte partide, pedelistii au glisat cu o viteza uimitoare de la stanga la dreapta, schimbindu-si convingerile ideologice intr-o singura noapte. Daca in alte parti aceasta miscare ar fi fost sinucigasa, la noi a mers pe principiul ca electoratul chiar are conducatorii pe care-i merita (Suntem un popor care apreciaza tupeul si nu bunul-simt – cum se simte electoratul "destept" de dreapta reprezentat de fostii sefi ai stangii?).
Ispravile tupeist-politice ale PDL-ului nu se opresc aici. A fost extrem de firesc sa ni-l ofere ca prim-ministru pe Emil Boc, o adevarata si rar intalnita epopee a slugarniciei fata de stapanul capricios. Si ca gluma nesarata care a fost premierul Boc sa aiba un final pe masura, iata ca acum guvernul PDL este condus nu de un pedelist, ci de un fost membru al PNL. Este o lectie absolut necesara pentru toate partidele care aleg nu sa serveasca binele public, ci ambitiile unui singur om.
PDL se amageste ca totul se mai poate, inca, aranja si ca va ramane la guvernare. Din fericire pentru ceilalti, e doar o iluzie.
