Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fotbalul finalului de săptămână a fost mototolit de o neputință exemplară. Semnătura micuților pe lista chinuiților nu are darul de a surprinde. În aceste condiții minunată devine doar garția cu care dau prin gropi trufașele ligii. Steaua a fost nulă, prin rezultat, la Timișoara. Găzarii și-au ixat din nou existența lucistă în meciul cu suferinzii de la CFR Cluj. Mai convingători în corigența lor au fost însă atralii de Giurgiu. Aceștia au lăsat toate punctele suferinzilor de la FC Brașov. Dar faptul că legitimații podiumului nu au reușit să-și adjudece decât două puncte din nouă nu provoacă cine știe ce apăsări existențiale. Pasul colectiv în gol conservă clasamentul în monotonoia unei blegi așteptări a finalului de campionat.
Tristețile fotbalului jucat, devenite în timp o așezată obișnuință, nu mai au darul de a șoca. Cu toate acestea nu suntem pândiți de pericolul parcării în monotonie. Fiindcă reușiții diriginți ai fotbalului și-au asumat, cu indiscutabil talent, rolul de protagoniști ai unei competiții cu mult mai spectaculoase. Garizii ăștia concurează în lupta pentru trofeul fuduliei cheltuind, fără nici un fel de cenzură, importante resurse de tupeu și impostură.
Ioan Niculae pare să-și fi găsit în fotbal jucăria de care n-a avut parte în copilărie. Omul ejectează verdicte despre joc, jucători, antrenori și alți meseriași ai lucrării de parcă toate adevărurile absolute ale fotbalului ar fi depozitate doar în propria-i gușă. L-a beștelit pe Budescu, l-a demis pe Daniel Isăilă, și-a mai făcut și alte mendre pe la echipă, dar pierde la Brașov. Și își pansează orgoliul rănit decretând: Ei aveau mai multă nevoie de puncte decât noi. Declarația conține, în doze egale, minciună și parșivenie. Minciună fiindcă, de obicei, meciurile nu sunt câștigate de echipele care au mai mare nevoie de puncte. Dimpotrivă, cel mai adesea, acestea pierd. Parșivenia constă în insinuarea negustoriei. Adică, pentru Ioan Niculae, ar fi mai onorant să vinzi decât să pierzi. Dar meciul de la Brașov n-a avut nicicum atributele unui aranjament.
Răzvan Lucescu, după mai multe remize la rând, continuă insiste pe evidențierea unor aspecte pozitive în evoluția petroliștilor. Supralicitarea în acest sens are însă rostul ei. Acela al conservării unui optimism care ajută lucrul în echipă. Laurențiu Reghekampf lucrează în același sens după evoluțiile mai șchioape ale Stelei. Dar, spre deosebire de Lucescu, apelează la argumente care-l situează în afara oricărei scuze. El lansează atacuri spre adversari și arbitri. Spune că ACS a refuzat jocul, că arbitrul nu a comunicat deloc cu jucătorii, că a dat explicații puerile. Prima observație naște o întrebare: Cine este Steaua dacă nu poate învinge o echipă care refuză jocul? Cel de-al doilea reproș este marcat de o fractură logică. Fiindcă arbitrul Avram nu putea da explicații puerile dacă nu comunica deloc. Concluzia care se impune în acest caz este clară. Puerile sunt doar scuzele antrenorului stelist.
