Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Rodica Culcer a procedat insă pe dos. A difuzat filmul fără o minimă prudenţă. Asta inseamnă că a fost sigură că cel care i-a dat caseta nu poate să-i intindă o cursă. Acel cineva nu putea fi decăt Traian Băsescu.
S-a discutat mult in ultimele zile dacă Televiziunea romănă trebuia sau nu să difuzeze filmul produs şi regizat de DNA, instituţie care cheltuieşte miliarde de lei de la buget pentru a fi un soi de Studioul Alexandru Sahia al Romăniei lui 2007. Vărăţi ca musca in ciorba acestei controverse, mulţi au susţinut că orice alt gazetar ar fi procedat asemenea Rodicăi Culcer, şefa Departamentului Ştiri al TVR. Jurnalişti cu experienţă, cum ar fi, de pildă, Cristian Tudor Popescu, n-au obiectat impotriva difuzării acestei casete pe postul public de televiziune, ci faţă de felul in care a fost infăţişată publicului larg. In aceste condiţii, filmul prezentat la TVR nu e rezultatul unei investigaţii realizate de reporterii Rodicăi Culcer, cu camera ascunsă, ci un document ce s-ar putea intitula: Una dintre piesele prin care DNA ii acuză de corupţie pe Decebal Traian Remeş şi pe Ioan Avram Mureşan.
Filmul trebuia dat la TVR in clipa cănd redacţia a intrat in posesia sa. Din acest punct de vedere nu mai incape discuţie. Oricare dintre noi - inclusiv subsemnatul - am fi decis difuzarea. Numai că regimul său n-ar fi fost cel de material de execuţie publică a lui Ioan Avram Mureşan şi Decebal Traian Remeş, ci de lovitură de presă.
Ceva in genul: Am pus măna pe un document senzaţional! Imaginile trebuiau difuzate impreună cu precizarea: Probă din dosar sau Proba-cheie din dosarul demnitarilor.
Şi dacă ar fi fost un material realizat de reporterii DEI in chip obligatoriu, TVR trebuia să difuzeze şi reacţia celor acuzaţi. E o regulă de fier şi la OTV, d-apoi la TVR!
Cu atăt mai mult se impuneau astfel de măsuri, cu căt postul public de televiziune trebuie să evite implicarea de o parte sau de cealaltă a bătăliei dintre Palate. Şi dacă Rodica Culcer n-ar fi avut faima de ţuluşă a lui Traian Băsescu, difuzarea filmului aşa cum a făcut-o TVR, sub semnul execuţiilor publice prin televiziunea de stat, tipice regimurilor dictatoriale, ar fi fost interpretată ca situarea instituţiei din Dorobanţi de partea lui Traian Băsescu in bătălia acestuia impotriva Guvernului Tăriceanu.
Prezentarea filmului drept ceea ce era - ca piesă de la dosarul aflat la DNA - se impunea şi dintr-o minimă prudenţă gazetărească.
Oricine a lucrat in presa postdecembristă ştie că redacţiile sunt asaltate de dosare, documente, filmuleţe. Inainte de a le tipări sau difuza, conducerile publicaţiilor verifică dacă nu cumva e vorba despre o intoxicare. In astfel de situaţii, dacă redactorii sunt gata să rişte, directorii, care au responsabilitatea prestigiului necesar al publicaţiei, sunt mult mai prudenţi. Ei ştiu ce riscuri enorme şi-ar asuma tipărind sau difuzănd un material ale cărui date n-au fost verificate de reporteri ca fiind ale redacţiei.
De aceea, ei apelează la precizări cum ar fi: Probă din dosar, Fragment din Rechizitoriu. Din perspectiva acestor reguli să ne aşezăm in postura Rodicăi Culcer. Şefa DEI nu e un incepător intr-ale presei şi cu atăt mai mult nu e o sinucigaşă. Cariera de pănă acum dă curs mai degrabă unei ambiţii de politician decăt unui talent de ziarist.
Aceeaşi carieră dezvăluie că domnia sa e genul de condeier care moare să fie şef şi nu simplu gazetar, oricăt de faimos. Sub acest aspect s-a zbătut să ajungă şefă peste DEI. Dar nu numai atăt, s-a dat de ceasul morţii să-şi păstreze acest post care-i dă putere şi bani. A avut probleme cu fostul preşedinte al TVR. Are probleme şi cu noul preşedinte. A scăpat cu greu din scandalul iscat de refuzul de a-i da drept la replică lui Ion Iliescu. In aceste condiţii, e pusă in faţa deciziei de a difuza un film care nu e realizat de colaboratorii săi şi care n-a fost verificat, pentru că, intre noi fie vorba, era practic imposibil să verifici dacă nu e un trucaj. Ştie că filmul a fost realizat de DNA.
Poţi avea incredere insă in DNA? O incredere atăt de mare incăt să-ţi asumi un film despre care cei de la DNA pretind că e autentic? Şi dacă e o intoxicare? Şi dacă se urmăreşte compromiterea ta? E practic imposibil ca o persoană atăt de crăncen doritoare a-şi păstra postul de şef al DEI să nu şi le fi pus. Şi pentru că nici un gazetar din lume n-ar fi rezistat tentaţiei de a le difuza, şi-ar fi luat minima măsură de precauţie prin precizarea că e o piesă dintr-un dosar de la DNA.
N-ar fi insemnat dezvăluirea surselor, cum incearcă să ne prostească Rodica Culcer. Dezvăluirea sursei inseamnă să spui cum ai intrat in posesia filmului şi nu să treci pe ecran semnificaţia materialului. La o adică, dacă imaginile se dovedeau false, Rodica Culcer ar fi replicat că TVR nu şi le-a asumat. Rodica Culcer a procedat insă pe dos. A difuzat filmul fără o minimă prudenţă. Asta inseamnă că a fost sigură că cel care i-a dat caseta nu poate să-i intindă o cursă. Acel cineva nu putea fi decăt Traian Băsescu. Păi, cum să-i intindă Traian Băsescu o cursă Rodicăi Culcer, ţuluşa sa de la DEI? Ar fi insemnat să-şi sacrifice unul dintre pionii importanţi in bătălia sa pentru a pune măna pe puterea deplină!
Filmul trebuia dat la TVR in clipa cănd redacţia a intrat in posesia sa. Din acest punct de vedere nu mai incape discuţie. Oricare dintre noi - inclusiv subsemnatul - am fi decis difuzarea. Numai că regimul său n-ar fi fost cel de material de execuţie publică a lui Ioan Avram Mureşan şi Decebal Traian Remeş, ci de lovitură de presă.
Ceva in genul: Am pus măna pe un document senzaţional! Imaginile trebuiau difuzate impreună cu precizarea: Probă din dosar sau Proba-cheie din dosarul demnitarilor.
Şi dacă ar fi fost un material realizat de reporterii DEI in chip obligatoriu, TVR trebuia să difuzeze şi reacţia celor acuzaţi. E o regulă de fier şi la OTV, d-apoi la TVR!
Cu atăt mai mult se impuneau astfel de măsuri, cu căt postul public de televiziune trebuie să evite implicarea de o parte sau de cealaltă a bătăliei dintre Palate. Şi dacă Rodica Culcer n-ar fi avut faima de ţuluşă a lui Traian Băsescu, difuzarea filmului aşa cum a făcut-o TVR, sub semnul execuţiilor publice prin televiziunea de stat, tipice regimurilor dictatoriale, ar fi fost interpretată ca situarea instituţiei din Dorobanţi de partea lui Traian Băsescu in bătălia acestuia impotriva Guvernului Tăriceanu.
Prezentarea filmului drept ceea ce era - ca piesă de la dosarul aflat la DNA - se impunea şi dintr-o minimă prudenţă gazetărească.
Oricine a lucrat in presa postdecembristă ştie că redacţiile sunt asaltate de dosare, documente, filmuleţe. Inainte de a le tipări sau difuza, conducerile publicaţiilor verifică dacă nu cumva e vorba despre o intoxicare. In astfel de situaţii, dacă redactorii sunt gata să rişte, directorii, care au responsabilitatea prestigiului necesar al publicaţiei, sunt mult mai prudenţi. Ei ştiu ce riscuri enorme şi-ar asuma tipărind sau difuzănd un material ale cărui date n-au fost verificate de reporteri ca fiind ale redacţiei.
De aceea, ei apelează la precizări cum ar fi: Probă din dosar, Fragment din Rechizitoriu. Din perspectiva acestor reguli să ne aşezăm in postura Rodicăi Culcer. Şefa DEI nu e un incepător intr-ale presei şi cu atăt mai mult nu e o sinucigaşă. Cariera de pănă acum dă curs mai degrabă unei ambiţii de politician decăt unui talent de ziarist.
Aceeaşi carieră dezvăluie că domnia sa e genul de condeier care moare să fie şef şi nu simplu gazetar, oricăt de faimos. Sub acest aspect s-a zbătut să ajungă şefă peste DEI. Dar nu numai atăt, s-a dat de ceasul morţii să-şi păstreze acest post care-i dă putere şi bani. A avut probleme cu fostul preşedinte al TVR. Are probleme şi cu noul preşedinte. A scăpat cu greu din scandalul iscat de refuzul de a-i da drept la replică lui Ion Iliescu. In aceste condiţii, e pusă in faţa deciziei de a difuza un film care nu e realizat de colaboratorii săi şi care n-a fost verificat, pentru că, intre noi fie vorba, era practic imposibil să verifici dacă nu e un trucaj. Ştie că filmul a fost realizat de DNA.
Poţi avea incredere insă in DNA? O incredere atăt de mare incăt să-ţi asumi un film despre care cei de la DNA pretind că e autentic? Şi dacă e o intoxicare? Şi dacă se urmăreşte compromiterea ta? E practic imposibil ca o persoană atăt de crăncen doritoare a-şi păstra postul de şef al DEI să nu şi le fi pus. Şi pentru că nici un gazetar din lume n-ar fi rezistat tentaţiei de a le difuza, şi-ar fi luat minima măsură de precauţie prin precizarea că e o piesă dintr-un dosar de la DNA.
N-ar fi insemnat dezvăluirea surselor, cum incearcă să ne prostească Rodica Culcer. Dezvăluirea sursei inseamnă să spui cum ai intrat in posesia filmului şi nu să treci pe ecran semnificaţia materialului. La o adică, dacă imaginile se dovedeau false, Rodica Culcer ar fi replicat că TVR nu şi le-a asumat. Rodica Culcer a procedat insă pe dos. A difuzat filmul fără o minimă prudenţă. Asta inseamnă că a fost sigură că cel care i-a dat caseta nu poate să-i intindă o cursă. Acel cineva nu putea fi decăt Traian Băsescu. Păi, cum să-i intindă Traian Băsescu o cursă Rodicăi Culcer, ţuluşa sa de la DEI? Ar fi insemnat să-şi sacrifice unul dintre pionii importanţi in bătălia sa pentru a pune măna pe puterea deplină!
