Federația zburleană și televiziunea tănăsistă reprezintă, aparent, prefecturi croite după tipare și rosturi total diferite. În timp, doar negustoreala interesului public parca cele TVR și FRF pe rafturile aceleiași tarabe. Mai nou însă, rețeta jepcii financiare înfrățește în aceeași mizerie cele două instituții. TVR a devenit, grație unor practici ale devalizării îndelung exersate, exemplu numai bun de urmat pentru noua conducere a FRF.
Performanțele falimentare ale TVR au atins în ultimul deceniu cote absolut remarcabile. Bilanțul financiar al televiziunii publice în 2004 a fost unul fabulos în raport cu dezastrul actual. Sub conducerea lui Valentin Nicolau, TVR raporta, la finalul lui 2004, un profit net de 20 milioane de euro. Tot atunci, în conturile instituției figura un activ de 17 milioane de euro. Dar lui Valentin Nicolau nu i se putea ierta obrăznicia de a realiza profit într-un posibil paradis al desfrâului financiar. Valentin Nicolau a fost debarcat. La conducerea TVR au urmat alt fel de performeri. Cei ai pagubei. Iar dacă avem în vedere faptul că, la ora actuală, după zece ani, TVR raportează un deficit de aproape 200 milioane de euro, aritmetica primară conduce la o concluzie simplă. Rata anuală din 2004, cea de 20 de milioane de euro, s-a păstrat pe tot parcursul tristului deceniu. Singura și minora diferență ar fi aceea că ea s-a transformat din profit net în pagubă netă.
Situația finaciară dezastruoasă a TVR nu sperie pe nimeni. Performerii pagubei nu suspină de nici un fel câtă vreme nimeni nu se încumetă să formuleze întrebări despre cum s-a ajuns în această situație. Proba descurcălelii este lăsată în cârca noilor gestionari ai cașcavalului public. Pe Stelian Tănase nu-l încărunțesc nicidecum grijile legate de achitarea datoriilor. El cerșește stergerea acestora și, eventual, suplimentarea daniei publice. Fiindcă are și el, ca și predecesorii, nevoie de bani. Are și el de umflat niște buzunare și are și el niște prietenii de rezolvat. Stelian Tănase trebuie să dea și el bani mulți pe niște emisiuni pe care numai televiziunea publică le mai poate găzdui. Niște emisiuni care în televiziunile comerciale n-ar avea ce căuta fiindcă televiziunile comerciale, spre deosebire de televiziunea publică, sunt forțate să evite falimentul.
Nu mă interesează bucătăria lui Dinescu și nici lăutăreala lui cârciumoasă. Dar când aud că Stelian Tănase reinventează contra-cost ciripeala perloasă a nemuritorului Dumitru Graur mă entuziasmez la culme. Mi-era dor de multul râs pe care-l provoacă fotbalul mondial și brazilian astfel acompaniat.
Adunătura coclită realizată de Stelian Tănase la TVR, adunătură stipendiată din banul public, seamănă mult cu adunătura pe care, tot contra-cost, o realizează Răzvan Burleanu la FRF. Burleanu are ce cheltui deocamdată. Fiindcă Mircea Sandu, asemeni lui Valentin Nicolau, a lăsat în conturile FRF vreo șase milioane de euro. Mă întreb doar când va aduce micul politruc federația la dezastrul financiar al TVR.
Nu comit gafa de a-i așeza pe Tănase și Burleanu pe același palier cultural. Doar apăcăturile îi aglomerează pe cei doi în aceeași găleată.