UDMR, partid romanesc

De fapt, UDMR este azi un partid tipic romanesc, mai romanesc, de fapt, decat multe alte partide de la noi.

Nu mai am nici un strop de simpatie pentru UDMR, si asta nu pentru ca sunt unguri, ci pentru ca dovedesc, de cincisprezece ani incoace, si-au dovedit-o cu varf si-ndesat la ultimele alegeri, ca n-au nici cuvant, nici onoare, ca nu le pasa de progresul general al Romaniei, ca sunt gata sa se dea de partea cui ofera mai mult pentru a-si duce la indeplinire programul, unul pur etnic, dincolo de care poate veni si sfarsitul lumii. Am recunoscut la timp, ca pe o calitate, caracterul moderat al actualei conduceri UDMR, dar moderatia nu justifica versatilismul politic si lipsa de principii mai larg democratice a acesteia. Traian Basescu a vorbit mult de "solutia imorala" reprezentata de Partidul Conservator, dar uitam adesea ca, de la Revolutie incoace, UDMR a fost mai tot timpul o astfel de solutie imorala, adusa mereu la putere de algoritmul politic, indiferent de cat de democratica sau de antidemocratica a fost acea putere. Ca romanul impartial, era sa zic. Repet, ca sa nu fiu inteles gresit: judecata mea n-are absolut nici o legatura cu apartenenta etnica a acestor politicieni. Am trait o vreme la Budapesta si am sincera admiratie pentru maghiari ca tip uman si ca valori culturale aduse patrimoniului european. Dar ma tem ca politicianismul bucurestean, ca si viata de zi cu zi dusa in Romania i-au corupt si pe acesti oameni aflati, geografic, istoric si simbolic, mai aproape de Europa civilizata decat suntem noi. Nu vom mai gasi la ei, azi, oricat le-am cauta, corectitudinea si disciplina functionarului austriac, ci, ca si la omul politic roman, coruptia si labilitatea morala a balcanicului. De fapt, UDMR este azi un partid tipic romanesc, mai romanesc, de fapt, decat multe alte partide de la noi.

In privinta programului lor, marturisesc ca mi-e greu sa-nteleg, de la-nceput, ideea de partid etnic. Eu am fost educat in spirit liberal, asa incat, pentru mine, umanitatea unui om e mai importanta decat etnia sa. Din acelasi motiv mi-e greu sa-nteleg, in egala masura, la ce le trebuie maghiarilor din Romania autonomie (culturala, teritoriala sau de orice alt fel) si de ce au romanii atata aversiune pentru aceasta idee. Vazuta atat dintr-o parte, cat si din cealalta, ideea autonomiei pe criterii etnice este la fel de absurda. Ce vor face maghiarii din Romania cu o presupusa autonomie teritoriala? Se vor uni cu patria-muma? Ca sa ajunga cetateni de mana a doua, ca RDG-istii? Ca sa aiba satisfactia Ungariei Mari? Unde? In Uniunea Europeana? Adica de la-nceput intr-o federatie in care fiecare va merge unde va voi pe criterii economice, si nu etnice? E o prostie atat de mare, incat nu merita sa lupti pentru ea. La fel si autonomia culturala. In egala masura nu inteleg ce le trebuie maghiarilor universitate in limba maghiara (oricum o limba fara circulatie, ca si romana) si de ce romanii se opun acestei nastrusnice idei. Deja mii de studenti maghiari invata in toate colturile adevaratei lor patrii, care, ca si a noastra, in curand, este Europa. Patria noastra este Europa, asta trebuie sa ne intre bine in cap, altfel n-avem de ce sa ne dorim aderarea. Atat Ungaria, cat si Romania (cu Ardeal cu tot) sunt teritorii ale unei singure patrii multinationale, care-n viitorul mediu se va omogeniza etnic si cultural ca si Statele Unite. Daca nu se va produce, sub inertia nationalismelor si-a altor mosteniri istorice, acest proces, Uniunea Europeana n-are atunci nici un sens si intreaga idee este inca un esec la scara planetara. In orice caz, raul absolut ar fi ghetoizarea nationala, religioasa sau culturala in atat de generosul cadru al marii natiuni europene.

Daca nu-nteleg federalizarea pe criterii etnice, in schimb cred ca ea este o idee pozitiva si normala pe criterii economice. Si nu prea vad in politica romaneasca vreo agitatie pe aceasta tema. Am ramas, de cincisprezece ani, cu judetele ridicole, arbitrare, prea mici pentru o reala eficienta administrativa sau economica, ale lui Ceausescu. Mie insa mi-e cat se poate de limpede ca nu judetele, ci landurile romanesti majore, Muntenia, Oltenia, Ardealul, Moldova, Dobrogea si celelalte trebuie sa fie unitatile administrative ale Romaniei, coerente istoric, sociologic si economic. Nu vom progresa catre o natiune eficienta pana cand nu vom face o reforma profunda a impartirii teritoriale, dublata de o flexibila autonomie economica si administrativa a acestor landuri. Ca model ne-ar putea servi Austria, de exemplu.

Pana atunci, sa ne distram mai departe cu eternele caraieli dintre UDMR si Romania Mare, sangeroase, derizorii si ridicole ca luptele de cocosi. Sa ne oblojim mai departe ranile istorice, sa ne evocam mai departe atrocitatile "lor" impotriva "noastra" si invers. Sa continuam cu sovinismul nostru cel de toate zilele.