Udrea, liberă la vorbe

Pre mulţi am să popesc… Asta e atitudinea Elenei Udrea de când a apărut noul dosar. Dacă până acum juca doar rolul de victimă nevinovată, după ce s-a deschis cutia cu maimuţe şi bani de la băieţii deştepţi, Udrea a schimbat foaia şi nu mai neagă nimic, dar e şi mult mai selectivă în tăceri. Ştim că ea era patroana la EVZ? Foarte bine că ştim, zice Udrea – era firesc să fiu susţinătoare a ziarului (lasă de înţeles că ar putea să fie şi televiziuni în aceeaşi situaţie) care apără statul de drept. Banii i-a luat, dar nu pentru ea, ci pentru presa de partid şi pentru PDL, iar de luat fizic nu i-a luat în intimitate, ci de faţă cu alţi pedelişti de frunte. „Bleagă să fiu să nu spun tot”, pare să-şi zică blonda. Şi completează cu hărţuirea celui care s-a autointitulat „cel mai prost ministru”: Gabriel Sandu. Fix în instanţă, l-a întrebat dacă se simte singur. Nu de alta, dar, a completat, îi mai poate trimite ea câţiva colegi alături în boxa acuzaţilor. Turnată de cea mai bună prietenă, de băieţii de casă şi de fostul soţ, Udrea vrea acum să vorbească. Şi aici sunt două paliere: cel public, unde Udrea a început deja să numească jurnaliştii care-i chiţăiau pe lângă uşă şi îi făceau confidenţe: unii pe bani, alţii doar pentru că era puternică. Palierul al doilea este cel legat de ce va povesti ea procurorilor şi cât de mult or să vrea ei să asculte. Este evident că ea poate să îngroape pe mulţi cu cele pe care le are de spus. Despre bani şi împărţirea lor, despre afaceri şi căpuşarea statului. Şi despre Băsescu. Marele moment de cotitură cred că este acesta în care Udrea va avea de ales dacă şi ce să spună despre protectorul şi inventatorul ei. Ea însăşi afirma că războiul la care asistăm este o modalitate de a se dezice de băsism a celor care, în fapt, au fost păpuşaţi de Băsescu, puşi în funcţii şi inventaţi de el. Descrierea este perfectă şi pentru ea însăşi. Rămâne dilema: îl toarnă sau încă mai speră că o va proteja.