Traian Băsescu spune că românii au un IQ peste media europeană. De asemenea, decretează: "Nu trebuie să aşteptăm noi generaţii să fie educate în şcoală". Trecând peste formularea aproximativă din care poţi să înţelegi ce vrei, te întrebi: ce a fost mai întâi, în general vorbind, IQ-ul sau şcoala proastă? O blondă participantă la un concurs de-al lui Dan Negru răspundea, apropo de întrebarea privind momentul istoric al Conferinţei de la Yalta, că ea a avut loc în timpul Războiului de 100 de ani. Poate că blonda dădea pe dinafară de inteligenţă, cu mult peste media continentului, dar şcoala ei era varză, motiv pentru care s-a spus nedrept că e proastă ca noaptea.
Cu argumentele de mai sus, preşedintele a lăudat prestaţia Ministerului Turismului "pe plan internaţional" şi a criticat "sentimentul de ruşine pe care tineretul român îl manifestă faţă de originea şi ţara în care s-a născut". Şi pentru asta nu trebuie să aşteptăm ceva din partea şcolii. "Trebuie să fim cu toţii responsabili". Fiindcă inteligenţa noastră este peste media Europei, zice dl Băsescu, "nu suntem Mailat, nu suntem dezrădăcinaţi, avem o istorie bună... Numai că nu ne valorificăm IQ-ul".
Argumentele preşedintelui sărit în apărarea lui Udrea ca pompierul în incendiu sunt o aiureală. Logica prezidenţială e superficială şi e cunoscută din vremea lui Ceauşescu. Ceauşescu făcea elogiul valorilor naţionale, legându-le de strălucirea partidului. Dacă succesele lui Udrea în diferite împrejurări, pe bicicletă, cal, cu bundiţă, erau apreciate la valoarea lor, iar Parlamentul nu se încăpăţâna să afle cum a cheltuit banii de la buget, avem bănuiala că dl Băsescu era mulţumit şi de sentimentele tineretului faţă de patrie.
Ca să ne încurajeze, preşedintele se scutură de răul ce alterează brandul de ţară: "Noi nu suntem Mailat". Păi, aia e, că suntem şi Mailat. Suntem şi Covei. Blonda lui Dan Negru, care-şi valorifică IQ-ul, dar n-o ajută şcoala, e tot de-a noastră. Nu ne putem lepăda nici de Mailaţi, nici de derbedeul de Covei, implicat în câteva dosare penale, care după fiecare porcărie rânjeşte triumfător în faţa camerelor, fiindcă-l doare-n pix, că-l scot mă-sa, ta-su, unchi-su, îl apără sistemul judeţean şi naţional bazat pe nepotisme. Nu ne putem scutura de Mailat, fiindcă acum câteva zile un şofer de tir ceh a fost înjunghiat mortal de câţiva mailaţi pe care-i rugase să dea manelele mai încet ca să-şi bea cafeaua în linişte, ca într-o ţară europeană. Până aici i-a fost. Mailaţii cu IQ-ul peste medie, că n-a zis nimeni că sunt tâmpiţi, fiindcă sunt demni şi, cum le zice Medelin?, mândri şi aprigi, n-au suportat afrontul tocmai la ei acasă.
Dispreţ profund pentru tot ce-i românesc? Adeseori, în criticile constructive ale lui Ceauşescu apărea şi acuzaţia de dispreţ profund pentru ţară, adică pentru cuceririle revoluţionare, politica partidului, pentru prima familie a ţării. Dacă le respectai şi le dedicai ce aveai mai bun în tine, dispreţul profund devenea dragoste de ţară, valori, stima noastră şi mândria... Dacă dl Organ nu făcea pe deşteptul în faţa dnei ministru şi n-o ţinea langa cu unde-s banii, critica preşedintelui Băsescu ar fi fost doar constructivă, nu şi indignată.
Dl preşedinte poate crede că dispreţul tinerilor faţă de ţară se adresează râului, ramului, Mării Negre, dealurilor, pajiştilor sau Munţilor Carpaţi. Motiv pentru care indignarea sa ar fi justificată. Dar lecţia prezidenţială cu iubirea de moşie e şchioapă şi şmecherită. Poţi să spui că ţi-e ruşine dacă ai o maşină jerpelită, perorează dl Băsescu, dar cum să-ţi fie ruşine de ţara ta?
Cum dracu' să nu-ţi fie ruşine dacă ţara ta e jerpelită, neîngrijită, nedată cu mopul, sărăcită, fără o şosea europeană, cu drumuri pline de corupţi, de Coveii care proliferează înmulţindu-se prin spori, de beizadele nesimţite care fac legea pe apă şi pe uscat, de neamul prost şcolit la bambuuuuuuu, de profitorii politici lipiţi de vile şi apartamente de lux maimuţărind legea, de politicieni care-şi plătesc mandatele, de birocraţia îngrozitoare, de poliţiştii care au umplut analfabeţii cu permise auto, de şpăgimea care nu se dă clintită, de gibonii care te jefuiesc ziua-n amiaza mare şi sunt judecaţi în perpetuă libertate de...? Aşadar, legătura dintre dispreţul tineretului şi eficienţa internaţională a ministerului, ilustrate de un clip şi un imn izvorâte dintr-un IQ peste media europeană, e nula na nula, pe limba bulgarilor care ne aspiră turiştii. Doar dacă nu cumva preşedintele o fi mai subtil şi o ţine să ne comunice că ţara nu se ridică la înălţimea eficacităţii turistice a dnei ministru. Altfel zis, dna Udrea n-are parte de ţara care s-o merite.