UE, cele doua Romanii si microcipurile de cai

Subiectul revine cand si cand in atentia presei.

Pentru ca e interesant, in primul rand, tine de actualitate si pentru ca e ciudat, in al doilea rand. Este vorba de implantarea microcipurilor la cai conform cerintelor de integare in Uniunea Europeana. Probabil ca sunt multi cei care spun ca implantarea microcipurilor la cai este ultima problema pe care ar trebui s-o rezolve Romania. Nu e de loc asa! Din fericire, Romania nu va intra in Uniunea Europeana pe bucati. Ce vreau sa spun. Exista zone, capitole, parti ale Romaniei care au intrat de mult in UE, care fac fata cerintelor de acolo. Exista, cu alte cuvinte, domenii dezvoltate care reprezinta Romania moderna, competitiva, occidentala, dar in acelasi timp exista si domenii, locuri, teritorii chiar din Romania care se gasesc exact in extrema cealalta. Si pentru ca tot am inceput acest articol cu implantarea microcipurilor la cai, avem cel mai bun exemplu unde „Uniunea Europeana" se loveste de mentalitatea unei lumi a satului, care asteapta de la mai-marii zilei si de la Europa rezolvarea a atator si atator probleme inaintea acesteia cu cai. Avem, asadar, de integrat, acesta e motivul pentru care va fi infiorator de greu, doua Romanii! La fel de „nevionvate" amandoua in ceea ce priveste integrarea. La prima vedere poate parea un pericol pentru civilizatia rurala, insa eu cred ca, dimpotriva, e vorba de o sansa. Inainte de orice pentru ca produsele agricole romanesti odata integrate in Europa se pot bate cu produsele oricarei tari de la egal la egal, daca nu cumva o sa si castige aceasta batalie. In al doilea rand cred ca e vorba de o sansa pentru ca se pune problema supravietuirii, pentru ca, mai exat spus, istoria ne condamna la supravietuire. Si daca problem microcipurilor la cai va fi rezolvata in cele din urma ne mai ramane o singura problema: implantarea microcipurilor la oameni, a caror mentalitate n-are nimic de-a face cu Uniunea Europeana!