UE s-a molipsit deja de la Romanica!

Un semn mare de intrebare este insa daca pe termen lung aderarea Romaniei va influenta evolutiile economice si institutionale din Uniunea Europeana

Nu putea exista o decizie mai neserioasa, dar mai pertinenta, a Comisiei de la Bruxelles in legatura cu aderarea Romaniei si Bulgariei la Uniunea Europeana, prevazuta pentru 1 ianuarie 2007. Mai neserioasa, pentru ca, se pare, Uniunea Europeana s-a molipsit de la Romania, nu stim daca in general, insa oricum in relatiile cu Romania, de politicile si abordarile "uite nu e" sau "si-n caruta si-n teleguta", specifice oficialitatilor de pe malurile Dambovitei. Caci marea gaselnita a deciziei, ce trebuia sa fie un verdict clar in 16 mai, a fost tocmai o ambiguitate nici macar maiestrit ascunsa in spatele unui limbaj diplomatic, ci chiar una explicit formulata. Parca ar fi vorba de o lege din Romania. Comisia considera ca Romania si Bulgaria vor fi pregatite sa intre in Uniunea Europeana la 1 ianuarie 2007 daca, intre timp, rezolva de o maniera ferma problemele ramase, abia in octombrie urmand a se prezenta, in sfarsit in mod articulat, recomandarea cu privire la admiterea celor doua tari. Pentru ditai puterea economica - caci daca este luata ca entitate este prima in lume - nu poate fi o chestiune prea onoranta sa jongleze cu cuvintele in locul unor decizii precise, indiferent daca acestea plac sau nu.

Solutia adoptata de Comisia de la Bruxelles este totusi cea mai pertinenta posibil. In masura in care o amanare a aderarii celor doua tari in 2008 era strict exclusa pe fond din mai multe motive, fiind inaintate de toate impotriva intereselor economice si politice ale celor ce au inca painea si cutitul in Uniunea Europeana, alternativa ar fi fost sa se dea in clar unda verde admiterii inca in 2007, ceea ce, din punctul de vedere al Uniunii Europene, prezenta aproape numai dezavantaje. Teza ca o amanare ar da posibilitate tarilor aderente sa se pregateasca mai bine este o poveste cu cocosul rosu. Acestea, daca se vor pregati, o vor face mai bine din interior decat din afara. Caci din afara, indeosebi in cazul unei amanari a admiterii, poate interveni o delasare atat la nivel guvernamental, cat si la nivel popular. Delasarea poate veni, insa, nu doar din amanarea admiterii, ci si dintr-o eventuala certitudine cu privire la aceasta admitere, indiferent de temele ce ar mai trebui facute. Astfel ca abordarea Comisiei de la Bruxelles a fost "mai bine ii tinem inca in priza", dar fara perspectiva declarata a unei amanari, considerandu-se probabil ca de la o asemenea abordare se va putea obtine ceva mai mult, oricum mai mult decat de la alte abordari, din partea celor doua tari aderente.

Uniunea Europeana are un interes precis in includerea Romaniei si deja in mai toate mediile economice si politice vest-europene s-a inteles ca o amanare a aderarii Romaniei n-ar favoriza, ba chiar ar dezavantaja, clubul de elita european. Deja axa majora a economiei din Romania se afla sub controlul capitalului vest-european, includerea Romaniei in Uniunea Europeana venind doar sa pecetluiasca pe plan institutional ceea ce exista in fapt. Iar piata romaneasca, de acum a saptea ca marime din randurile tarilor membre (in componenta 27), consituie cazul aproape tipic pe articulatia caruia se poate aplica mecanismul extinderii si, implicit, exersa mobilurile si avantajele acestuia. Bani vor fi pompati in Romania pentru ca un numar deloc neglijabil, de peste 20 milioane, de consumatori sa poata achizitiona produse din Uniunea Europeana, care sa contribuie la revitalizarea economiilor cu piete saturate din Vestul Europei. De asemenea, cei mai buni dintre lucratorii romani vor putea sa contribuie la acoperirea deficitului de forta de munca, din tarile vest-europene si aceasta la costuri deocamdata mai mici decat cele extrem de inalte ale fortei de munca proprii, care genereaza probleme severe de competitivitate pentru produsele vest-europene in concurenta mondiala. Romania aduce, intr-un fel spus, ceva sange proaspat intr-un organism bine pus la punct, dar cam imbatranit.

Un semn mare de intrebare este insa daca pe termen lung aderarea Romaniei va influenta evolutiile economice si institutionale din Uniunea Europeana si altfel decat in modurile si directiile ce i-au fost rezervate in mecanismul extinderii. De pilda, daca birocratii comunitari vor fi contaminati de abordarile get-beget romanesti de genul "uite nu e" "si-n caruta si-n teleguta", "merge si-asa" si altele asemenea. Domniile lor trebuie sa fie cu mare atentie, caci toate acestea sunt expresii ale unei boli grele, care "se ia"!