UE se căleşte în lupta cu piraţii

Piraţii nu sunt personaje de basm, ci există aievea, înarmaţi până în dinţi, chiar şi cu aruncătoare de grenade şi lansatoare de rachete, cu telefoane prin satelit şi tactici de comando bine însuşite. În Golful Aden, cu fiecare zi, captura lor creşte exponenţial.

După săptămâna trecută, prada lor a ajuns la aproximativ 280 de marinari, iar în colecţia de vase au mai strâns un ditamai tancul petrolier saudit, Sirius Star, pe lângă vaporul ucrainean care transporta 33 de tancuri ale Federaţiei Ruse. Pentru Sirius Star au cerut 25 de milioane de dolari drept taxă de răscumpărare, iar ultimatumul a sunat hotărât, zece zile.

Şantajul piraţilor a înspăimântat tot comerţul internaţional, armatorii cărora le aparţin vasele răpite fiind puşi în faţa faptului împlinit. Dacă nu scot banii şi acceptă termenii şi condiţiile piraţilor, rămân şi fără vapoare, şi fără echipaje. Problema majoră este aceea că ruta prin Golful Aden nu, poate fi pur şi simplu ocolită, întrucât zona maritimă leagă Europa de Asia, după ce navele trec prin Canalul Suez şi Marea Roşie. Anual, între 15.000 şi 20.000 de nave tranzitează zona. Numai petrolul brut transportat pe aici depăşeşte un sfert din cel comercializat la nivel mondial.

Piraţii atacă, de obicei, navele care înaintează încet. O navă-mamă, care are la bord câteva vedete răpide, îşi fixează o poziţie de santinelă în apele teritoriale somaleze.

Câteodată depăşeşte această limită pentru a se apropia cât mai mult de ţintă. Totuşi, nava-mamă încearcă să nu-şi facă simţită prezenţa. Când ţinta este reperată, vedetele rapide intră în acţiune şi iau cu asalt vasul comercial. Sub ameninţarea lansatoarelor de rachete portabile, marinarii cedează şi piraţii iau în stăpânire vaporul. Totul se desfăşoară rapid şi, într-un sfert de oră, piraţii şi-au supus victima. Săptămâna trecută, o fregată indiană, INS Tabar, a reuşit să distrugă o navă-mamă. În urma unor operaţiuni speciale, s-a reuşit prinderea mai multor piraţi. Unul dintre aceştia, Farah Ismail Eid, a prezentat reţeta financiară a grupărilor din coastele somaleze, care asigură succesul actelor lor. Astfel, 20 la sută din câştigul obţinut în urma răscumpărărilor este luat de conducătorii operaţiunilor, 20 la sută sunt puşi deoparte, pentru pregătirea actelor de piraterie viitoare, 30 la sută le revin participanţilor la capturarea navelor, iar alte 30 de procente sunt destinate oficialilor guvernamentali somalezi. 

Acesta este contextul în care miniştrii Apărării din Uniunea Europeană au decis desfăşurarea unei misiuni, numită Eunavfor Atalanta, menită să le zădărnicească misiunile piraţilor. Aşadar, prima operaţiune majoră maritimă a Uniunii va fi împotriva actelor de piraterie, în apropierea malului somalez. Culmea este că intervenţia este dificilă şi pentru că militarii europeni trebuie să aibă grijă ca suveranitatea somaleză să fie respectată, deşi statul somalez a eşuat în a menţine controlul asupra zonelor sale riverane. Ministrul Apărării francez, Herve Morin, a anunţat că operaţiunea UE va începe la 8 decembrie şi militarii europeni au trei misiuni: aceea de a escorta navele ai căror armatori cer protecţie, apoi însoţirea navelor care transportă alimente vitale pentru două milioane de somalezi în cadrul Programului alimentar internaţional al ONU şi de a survola şi observa aerian coastele somaleze. Dar deocamdată situaţia pare fără ieşire şi este de văzut cât de mult îi vor speria navele de luptă europene pe piraţi. Mai ales că aceştia din urmă au monede de schimb, vieţile marinarilor răpiţi.