Uite cine vorbeste!

Nu cumva Franco Frattini, fost ministru in Cabinetul Berlusconi si membru al Forza Italia, a fost unul dintre cei mai activi militanti pentru modificarea legislatiei antitrust, astfel incat patronul sau politic sa-si mentina controlul asupra propriului imperiu media? Nu cumva impotriva premierului Italiei, stat cu vechi state in Uniunea Europeana, a recomandat Parchetul inculparea pentru coruptie?

Franco Frattini, vicepresedinte al Comisiei Europene (CE), comisar european pentru Justitie, Libertate si Securitate si pana de curand unul dintre sustinatorii aderarii Romaniei la UE, ne-a facut onoarea unei vizite. Venit pentru a ne verifica la reforma justitiei, lupta impotriva crimei organizate (inclusiv a traficului de fiinte umane) si a coruptiei, inaltul oaspete european a simtit nevoia, inainte de a descaleca printre noi, pigmeii nevolnici de la Bucuresti, sa arunce inainte buzduganul.

Intr-un interviu acordat strategic Cotidianului, un ziar care si-a facut un stindard din sustinerea pe fata si neconditionata a eforturilor Monicai Macovei, demers perfect onest atat timp cat este asumat, Franco Frattini si-a expus franc, in termeni surprinzator de nediplomatici, nemultumirile. Prima dintre acestea vizeaza votul senatorilor in cazul atat de discutatei Ordonante DNA si, cu precadere, dezbaterile politice pe tema modalitatii de numire a procurorului-sef al acestei institutii. A doua se refera la votul plenului Camerei Deputatilor impotriva incuviintarii perchezitionarii imobilelor lui Adrian Nastase.

Daca aprecierile de genul "cei care joaca acest joc extrem de straniu se joaca cu viitorul tarii" si "este absolut nebuneste sa te joci cu viitorul tarii" veneau din partea unui analist politic, atunci ele puteau fi tratate ca o opinie libera, garantata de orice Constitutie a unei tari civilizate, si atat. Venind insa din partea unui vicepresedinte CE, ele depasesc mult acest stadiu. Spusele lui Frattini pot fi percepute ca o imixtiune grava in viata politica interna a unei tari care, dupa stiinta mea, are statut democratic recunoscut si, mai mult decat atat, nu e declarata pasalacul nimanui. Ca oficialului european ii lipsesc informatiile actualizate potrivit carora Ordonanta DNA a fost in cele din urma adoptata in urma unui larg consens (cu iz de compromis) la Cotroceni si ca nu-i cad bine personal majoritatile parlamentare romanesti constituite ad-hoc (e drept, multe dintre ele generate si de interese private ori de grup) sunt fix problemele domniei-sale. Cand insa astfel de spuse apar intr-un interviu acordat de acesta in calitate de inalt oficial European, ele sunt de o gravitate extrema.

Cu sau (mai ales) fara voie de la Bruxelles, cele doua Camere ale Parlamentului Romaniei au votat, perfect democratic, impotriva primei forme a Ordonantei DNA, respectiv a perchezitiilor in casele lui Adrian Nastase. Rabufnirea extrema a domnului Frattini ne poate conduce la parerea ca inaltul for european doreste musai sa impuna niste directii de actiune politica, demers profund antidemocratic, intr-un for democratic ales al unei tari candidate la integrare. In acest context, spusele lui Alin Teodorescu, fost sef al Cancelariei fostului premier Nastase si actualmente deputat, privind lista celor 40 banuiti de coruptie care trebuie saltati, parca incepe sa prinda contur.

Franco Frattini are, in calitate de cetatean al Europei Unite si democratice, dreptul uman sa aiba propriile simpatii si antipatii. Insa este inadmisibila modalitatea in care acesta incearca sa-si impuna atat favoritii, cat si umorile unui popor pe care, macar la nivel declarativ, Uniunea Europeana il considera partener si il doreste viitor membru cu drepturi depline. Oriunde in lume, astfel de declaratii intra in categoria gravelor gafe diplomatice si impun prezentarea de scuze oficiale. Discursul de ieri de la Palatul Victoria, ulterior aparitiei interviului in cauza, in care Frattini a simtit nevoia sa sublinieze apasat ca nu doreste sa se amestece in treburile Parlamentului Romaniei, este o evidenta si necesara repliere dupa un derapaj periculos, dar nu si suficienta.

Ar fi naiv sa asteptam scuze din partea cneazului care, din goana calului, da peste un argat lipsit de aparare si de putere. Dar putem, in schimb, solicita un raspuns la o sumedenie de intrebari. Nu cumva Franco Frattini, fost ministru in Cabinetul Berlusconi si membru al Forza Italia, a fost unul dintre cei mai activi militanti pentru modificarea legislatiei antitrust, astfel incat patronul sau politic sa-si mentina controlul asupra propriului imperiu media? Nu cumva impotriva premierului Italiei, stat cu vechi state in Uniunea Europeana, a recomandat Parchetul inculparea pentru coruptie? Nu cumva comisarului European pentru Justitie ii e profund antipatic fostul premier Nastase, sentiment pe care si l-a infranat din rasputeri in timpul guvernarii PSD tocmai din motive de prietenie a actualului presedinte al Camerei Deputatilor cu mogulul din Milano?

Cand ai un mort in propria casa, intelept e ca intai sa-i ingropi crestineste cadavrul. Abia dupa aceea poti justifica de ce sari parleazul in curtile suspecte ale vecinilor...