x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Ultima cucerire

0
Autor: Andrei Bacalu 31 Dec 2011 - 21:00
Ultima cucerire


S-a nascut la Venetia, se consi­dera francez prin adoptie, a cutreie­rat Europa in lung si in lat, era cunoscut drept cartofor, uneori trisor, diplomat, violonist, epicurian, prozator si jurist. Toata lumea buna il cunostea insa in primul rand ca pe un mare seducator, numele lui devenind un sinonim pentru aceasta indeletnicire. Se numea Giacomo Girolamo Casanova de Seingalt si volumele sale de memorialistica reprezinta nu numai o sursa inega­labila de informatii asupra obiceiurilor din secolul 18 ci si o lectura cu adevarat tulburatoare.

Paraseste Venetia, nu de bunavoie si ajunge in Franta, unde se ocupa sistematic de seductia fiicelor si sotiilor unor nobili de la curtea lui Ludovic al XV-lea. Nu se multumeste cu simple aventuri amoroase ci se indeletniceste si cu furtul. Scandalul pro­vo­cat de aventura sa cu mar­chiza d’Urfe, a carei avere si-o insuseste in buna parte, il obliga pe Ca­sa­no­va sa pa­ra­seasca Franta. Urmeaza ca­la­toriile in care frecventeaza curtile regale, este primit de Papa de la Ro­ma si se im­pri­e­­­teneste, prin­tre altii, cu Vol­ta­ire, Goethe si Mozart.

Imbatranit inainte de vreme, isi gaseste un ultim refugiu la Dux, in Bohemia vremii (astazi Duchov in Cehia), ca bibliotecar la castelul contelui Joseph Karl von Waldstein, sambelanul curtii imperiale. Ignorat de stapanul sau, dispretuit si umilit de curteni, Casanova isi scrie memoriile, umple mii si mii de pagini cu scrisul sau neglijent, cu desene si simple pete de cerneala. Manuscrisele sunt lasate mostenire in 1798, cu putin inainte de moartea lui la varsta de 73 de ani, unui nepot. Multa vreme nu se mai stie nimic despre ele. Se credea ca sunt pierdute pentru totdeauna. Dar in 1821, un descendent al acestui misterios nepot ii propune lui Friedrich Arnold Brockhaus, un editor german de mare si meritat renume, sa cumpere manuscrisele lui Casanova.

Expertii din lumea literara au fost convinsi ca pretioasele pagini au fost distruse cu putin inainte de sfarsitul celui de al doilea razboi mondial, in timpul bombardamentelor de la Dresda. Eroare. Un necunoscut le-a transportat cu o bicicleta pana la Leipzig, de unde ele au ajuns la Wiesbaden intr-un camion al armatei americane. Mai apoi, scrierile lui Casanova sunt uitate pana prin 1960 cand sunt publicate cateva fragmente, studiate doar de un cerc restrans de specialisti.

Dar in 2007, ambasadorul francez la Berlin il contacteaza pe Bruno Racine, directorul Bibliotecii Nationale din Paris si il informeaza ca un misterios intermediar ofera spre vanzare manuscrisele lui Casanova. Este organizata in mare secret o intalnire pe aeroportul Kloten din Zurich, unde pe o masa sunt expuse 13 cutii de carton pline cu pagini acoperite de scrisul inconfundabil al aventurierului. Racine si subalternii sai recunosc scrisori adresate Tarinei Caterina a II-a (o propunere privind organizarea unei loterii, prompt respinsa de imparateasa), imparatului austro-ungar (Casanova critica aspru sistemul bancar, fara efect) si in fine, faimoasele "Memorii".

Dupa doi ani si jumatate de negocieri, un filantrop anonim ofera cele aproape 10 milioane de dolari solicitate si Franta intra in posesia unui adevarat tezaur cultu­ral. Este planificata afisarea on line a celor 3700 de pagini, editura Gallimard isi propune sa editeze o serie de vo­lume, Biblioteca Nationala organizeaza o expozitie de mare succes. Viata sociala si culturala a Europei, asa cum o percepe Casanova prin­tre aventuri amoroase (122 la numar, inclusiv cu o calugarita), dueluri, escrocherii si evadari, devine mai clara, mai apropiata iar nobilul venetian se dovedeste a fi un personaj fermecator. Era de asteptat.

Acum vreo trei ani aceeasi Bi­blioteca Nationala permitea marelui public sa arunce o privire asupra arhivei de arta erotica, sub titlul foar­te sugestiv: "L’Enfer", adica "Ia­dul". Expozitia "Pasiunea pentru li­ber­tate", care se ocupa de Casanova promite sa aiba mai mult succes, un nou triumf, o noua cucerire a eroului nostru si poate ca nu si ultima.

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de