Ultima şansă a lui Traian Băsescu

Guvernarea ce tocmai se naşte, formată din cele două aripi adverse ale Frontului Salvării Naţionale, este creaţia marelui artizan politic al momentului, preşedintele Băsescu. Paradoxul face ca liderii celor două curente ireconciliabile din fostul FSN, despărţite în Martie 1992, să fie acum simpli spectatori.

E vorba despre Ion Iliescu şi Petre Roman. Oamenii de vârf în politica momentului sunt Mircea Geoană, Emil Boc şi evident Traian Băsescu. Ceva s-a schimbat totuşi la nivelul înalt al politicii româneşti, chiar dacă unii ar putea spune că acest fenomen e foarte încet.

Acum 16 ani, deşi era ministru al Transporturilor, actualul şef de stat era un lider din linia a doua. Care îşi depunea adeziunea pe biroul lui Radu Berceanu pentru a intra în PD. Carnetul de membru i-a fost semnat însă de Petre Roman. În 1992, Mircea Geoană abia venise de la Paris, de la ENA şi debuta în Ministerul Afacerilor Externe, unde intrase prin concurs în 1991. Greii ministerului erau Meleşcanu, Chebeleu, Tinca şi Dohotaru. Care îl mai trimiteau pe tânărul diplomat la conferinţele de presă din Strada Donici, unde ziaristele îşi dădeau coate şi chicoteau pe seama tinereţii dar şi ochilor albaştrii ai lui Geoană.

Emil Boc era pe nicăieri în 1992. El a fost propulsat din cabinetul fostului preşedinte al Consiliului Judeţean Constanţa, Stelian Duţu. Unde fusese chemat în anul 2000 să fie promovat, în urma agrementului obţinut de Stelian Duţu de la Petre Roman. Boc era în concediu la mare. Când a fost convocat de urgenţă, a venit la Consiliul Judeţean în pantaloni scurţi. Aşa a intrat în politica mare.

Azi, Stelian Duţu este exclus din partid, Petre Roman e la liberali, iar Ion Iliescu, pentru prima oară, fără nici o funcţie executivă sau parlamentară. Şi în oarecare opoziţie cu actuala conducere a partidului şi cu formula de guvernare propusă. Această regăsire a generaţiilor doi şi trei din fostul FSN nu e doar contrariantă, după 16 ani de onestă şi curată duşmănie. Îndrăznesc să spun că este şi o şansă. Poate ultima pentru generatorul acestei imposibile iubiri, preşedintele Băsescu. Autorul-jucător îşi asumă un risc foarte serios pentru imaginea propriei persoane.

Dacă va reuşi să strângă cei mai buni oameni din PSD şi PD-L ca să formeze un guvern competent, lozul tras poate fi câştigător. Pentru cariera sa politică şi evident pentru prezidenţialele din 2009.

Dacă însă pe fondul crizei economice şi al negocierilor dure de acum, cei aleşi pentru guvernare sunt mai degrabă reprezentanţi ai unor interese personale sau slugile unor baroni de la ambele partide, totul e pierdut. Şi aşa startul a fost ratat cu porcăria numită Theodor Stolojan. După ce s-au susţinut unul pe altul timp de patru ani şi preşedintele a insistat să-l instaleze premier, Stolojan a renunţat în patru zile. Îţi trebuie ceva instabilitate pe toate planurile să te comporţi în felul ăsta. Şi tu, ca preşedinte, să susţii până în pânzele albe o astfel de persoană. Dacă Stolojan e instabil, pe şeful lui cum l-am putea califica? Cei doi s-au jucat în ultima săptămână de-a “ţară-ţară, vrem premier”, pe fondul crizei. În cazul acesta, concret, cei doi au dovedit că nici unul, nici altul nu au profilul de oameni de stat responsabili. Se ţin de cacealmale când ţara se apropie cu viteză de cascada problemelor economice şi financiare.

Aşa cum l-am creditat pe Traian Băsescu în primul an de preşedinţie până am constatat ce-i poate pielea cu adevărat, consider că e momentul să-i mai acordăm o ultimă şansă. Din punct de vedere jurnalistic, evident. Poate de data asta se calmează, înţelege ce înseamnă fişa postului unui şef de stat european şi pune umărul să ajute Guvernul în probleme de infrastructură, sănătate, agricultură şi altele. Nu să fie obsedat de a-i trimite la DNA pe unii sau alţii. De a-i suspecta, bănui, acuza instinctual, iraţional. Dacă va ştii să construiască alături de o majoritate extrem de confortabilă şi nu să dărâme, are de câştigat încredere şi al doilea mandat. Povestea identificării unui adversar pe care să-l distrugi forţat cu procurorii, ca să creşti tu, începe să fie un eşec.

Dacă se va comporta cu acest guvern ca şi cu cel din ultimii patru ani, pe care tot el l-a adus la putere, pot concluziona de pe acum că ne vom lua adio de la Traian Băsescu, din calitatea lui de preşedinte şi om politic simpatizat. Alegerea este a domniei sale.