Ultimul meu articol electoral

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3

Imaginează-ţi, dragă cititorule, că mă vezi mergând la vot dotat din cap până în picioare cu tot ce au socotit partidele c-ar fi de natură să mă facă simpatizantul lor şi să pun ştampila pe omul partidului.

Deşi e soare, umblu cu o umbrelă mare, ca o paraşută, pe care scrie PNG. În cap, am o şepcuţă portocalie pe care scrie PD-L. La gât, un fular roşu ca focul pe care scrie PSD şi PC. Mai port, atârnându-mi pe piept, ca la oamenii cavernelor, un şirag de desfăcătoare de bere şi brichete. De haine, mi-am agăţat tot felul de calendare, portrete de ale candidaţilor, broşuri şi batiste. În fiecare ureche, mi-am înfipt câte un pix, iar din gură îmi spânzură un cârnat tăvălit printr-o fiertură cazonă de fasole.

De la fetele care au forfotit împrejurul blocului meu din imediata vecinătate a Parcului Bucur-Obor, am căpătat o mulţime de pungi de plastic. Le târăsc şi pe acestea după mine înşirate ca zmeiele pe o sfoară. Câinii mă latră, copiii mă strigă "Nebunul! Nebunul!", dar eu sunt înţelegător. Nu sunt nebun, sunt doar imaginea românului locuind într-unul din blocurile aflate la îndemâna agenţilor de campanie..

În blocul următor, pitit în umbra celui de la stradă, n-a dat năvală nimeni. Mie îmi umplu cutia de scrisori cu reclamele  lor Mall-urile: la mine fac apel firmele care vând şi cumpără garsoniere; în mine îşi pun speranţele cooperativele care sapă puţuri, ţigăncile care desfac cununii şi vindecă de argint viu, precum şi casele de pariuri; pe mine mă anunţă mai întâi c-au scăzut preţurile crescătorii de struţi. Nu e zi de la Dumnezeu în care să nu fiu excedat de pliante, cataloage, cărţi de vizită şi calendare sfinţite.
I
ar ce-i cu adevărat măgulitor, în mine şi-au pus ambiţia atât patidele şi coa­li­ţii­le, cât şi independenţii. Datorită mie şi blocului meu, care le stă candidaţilor în drum, fabricile de scrumiere, pixuri, tir­buşoane, clame, mape, afişe, ascuţitori, scobitori şi ace bolduri, mosorele au prosperat situând industria românească pe un loc fruntaş în Europa. Liberalii n-au minţit când s-au lăudat cu un avânt fără precedent al economiei. Cel mai bine stăm la desfăcătoare de bere. Europa are motive să ne invidieze şi pentru numărul foarte mare de brichete pe cap de lo­cui­tor. De asemenea, am devansat multe ţări cu tradiţie în design-ul de pungi. Artiştii din asta trăiesc, din creaţia de pungi. N-o să avem niciodată atâta mâncare încât să le umplem. Le vom umple cu alte pungi.

La anul se anunţă o campanie prezidenţială încinsă. Un adevărat război al pungilor. Cu puţin noroc, vom avea şi anticipate. Un motiv temeinic să nădăjduim într-un adevărat boom pungistic.

Vedeţi ce se întâmplă când nivelul de trai creşte mai repede decât prevederile guvernanţilor? Ne lipsesc cuvintele potrivite. Oare cum o să-i spună viitorul guvern: boom pungistic sau pungifer?