Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În 1888, la ora la care sosea în Provenţa în căutare de lumină şi culoare, Vincent Van Gogh era considerat de contemporani mai degrabă un om pe jumătate nebun, un iluminat care punea în pânzele sale o energie ieşită din comun. Nimeni nu bănuia la ora aceea că acest olandez stabilit în Franţa, ca şi alţi numeroşi artişti din Europa, urma să devină, după moartea sa, unul dintre cei mai importanţi pictori din lume şi că pânzele sale urmau să se vândă cu sume astronomice. Nici Provenţa nu bănuia că umbra lui Van Gogh urma să planeze asupra ei şi să atragă într-o bună zi, pe urmele acestui mare artist, sute de mii de turişti.
Astăzi, cine vizitează oraşele Arles şi Saint-Rémy-de-Provence se întâlneşte iremediabil cu Van Gogh. Mai multe expoziţii permanente îi sunt consacrate în ambele oraşe, iar municipalitatea din Arles a decis să transforme unul din cele mai frumoase palate ale oraşului într-o fundaţie purtând numele marelui artist.
Şi mai tulburătoare însă este întâlnirea cu Van Gogh la Saint-Rémy-de-Provence. Există lângă acest pitoresc oraş provensal o veche mănăstire din secolul al XI-lea în care au fost dintotdeauna primiţi pentru îngrijire cei suferind de tulburări psihice şi de crize de personalitate. Un fel de sanatoriu pentru neliniştiţi, pentru neadaptaţi, pentru bolnavii de ei înşişi. Van Gogh a fost şi el internat acolo, pentru că, încă de pe atunci, respectivul stabiliment încerca să-i vindece pe aceşti bolnavi ai minţii printr-un fel de terapie artistică. În perioada cât a stat la Saint-Paul de Mausole, Van Gogh a pictat de altfel ca un nebun... 143 de pânze şi 150 de desene, iată rezultatul acelui sejur care nu l-a vindecat, dar care a marcat definitiv locul.
Astăzi, turiştii pot vizita camera în care a stat Van Gogh şi li se propune un parcurs în peisajul înconjurător pentru a se opri şi ei în faţa unor cariere, a unor coline şi a unor câmpuri pe care le-a pictat Van Gogh. Culorile Provenţei, energiile acelui vânt pe care îl detestă provensalii şi care se numeşte Mistral, natura explozivă a vegetaţiei, cerul de o strălucire ireală, toate acestea se regăsesc în pânzele pictate de Van Gogh în Provenţa şi care se află acum răspândite în cele mai celebre muzee ale lumii. Ce formidabil cadou le-a făcut Van Gogh provensalilor! Peisajele lor cu chiparoşi şi vii, podurile şi morile lor, câmpurile lor cu lavandă şi cu floarea-soarelui, alte şi alte detalii şi colţuri ale acestei provincii anonime la ora la care venea Van Gogh acolo, Provenţa deci în toată splendoarea ei se etalează pe pânzele unuia dintre pictorii cei mai cotaţi din lume şi răspândite acum efectiv în toată lumea.
Turistul sau vizitatorul care pune piciorul la Saint-Paul de Mausole mai descoperă însă un lucru: această fostă mănăstire continuă să fie un stabiliment pentru bolnavii psihic sau mintal. Acestora din urmă li se propune aceeaşi terapie ca pe vremea lui Van Gogh, altfel spus, să picteze pentru a-şi uşura sufletul şi a-şi regăsi liniştea. Iar picturile lor pot fi văzute sau chiar cumpărate de turişti. Mi s-a întâmplat să vizitez de mai multe ori acest loc unic şi oarecum discret, deşi a devenit celebru. Şi de fiecare dată m-am uitat cu atenţie la picturile şi desenele celor care s-au tratat "de ei înşişi" în acel spaţiu al tăcerii şi al reculegerii. Suferinţele acelor oameni dau naştere uneori unor desene şi unor abordări plastice interesante. Nici una nu trădează însă nici genialitatea şi nici vreo vocaţie specială în materie de pictură. Ele impresionează, pentru că sunt operele sau expresia plastică a unor oameni bolnavi care caută în gestul artistic vindecarea. Suferinţa, chiar şi colectivă, nu este însă suficientă pentru apariţia, în Provenţa, a unui al doilea Van Gogh.
Citește pe Antena3.ro
