x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Umiliți de noi înșine

0
Autor: Sabina Iosub 26 Mar 2018 - 08:10
Umiliți de noi înșine


A trebuit să treacă 6 ani ca să aflăm, cu dovezi, cum ne-am umilit singuri la Marea Poartă de la Bruxelles. “Conducătorii iubiți” ai momentului 2012 au făcut ce au știut ei mai bine… Au oferit România pe tavă, chiar dacă nu era cerută de nimeni. Au spus despre noi, cu nume și prenume, că suntem hoți și răi și mincinoși... și câte și mai câte. Qui prodest? Că nici măcar ei, întocmitorii de rapoarte curat-securiste către Comisia Europeană, nu au avut de câștigat mare lucru în final.

Nu e prima dată când spun că poalele puse-n cap în fața Uniunii Europene nu vor stârni decât disprețul celorlalte state și nu vor face altceva decât să le ofere muniție să tragă în noi când și dacă vor avea nevoie.

Ce arată hârtiile trimise în 2012? Că primii oameni în stat erau slabi conducători, incapabili să își ducă luptele politice corect, pe față, cu armele curate. Au strigat ca din gură de șarpe să vină Comisia Europeană să le pună la punct dușmanii. Și nu doar dușmanii.

În școală am învățat că bătăliile politice se poartă în Parlament, între oameni politici și partide, între doctrine, între viziuni. În viața reală românească teoria e doar un basm. În realitate, cel puțin din 2005 de când Traian Băsescu a decis că nimic nu e prea puțin dacă vrea să-și doboare un adversar, în bătălia politică oamenii politici sunt doar marionetele unor sforari, a unor demnitari plătiți din bani publici,dar niciodată aleși în vreun scrutin. 

Ăsta-i paradoxul vieții politice românești. Alegerile sunt doar un exercițiu care trebuie bifat pentru că asta-i regula Uniunii Europene. Puterea nu le-a aparținut oamenilor aleși ci celor numiți. Iar vina este fix a politicienilor care de dragul unui avantaj temporar și-au cedat fără discuții puterea obținută la urne.

Mă uit la hârtiile trimise de la Bruxelles și-mi vin în cap numai întrebări. Oare câte astfel de documente au fost trimise în toți anii din urmă? Și la câte dintre ele am răspuns pocnind din călcâie și fericiți că ne baga în seamă un demnitar european? Mi-e teamă că nu vrem să știm răspunsul!


Serviciul de email marketing furnizat de