Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
A trebuit să treacă 6 ani ca să aflăm, cu dovezi, cum ne-am umilit singuri la Marea Poartă de la Bruxelles. “Conducătorii iubiți” ai momentului 2012 au făcut ce au știut ei mai bine… Au oferit România pe tavă, chiar dacă nu era cerută de nimeni. Au spus despre noi, cu nume și prenume, că suntem hoți și răi și mincinoși... și câte și mai câte. Qui prodest? Că nici măcar ei, întocmitorii de rapoarte curat-securiste către Comisia Europeană, nu au avut de câștigat mare lucru în final.
Nu e prima dată când spun că poalele puse-n cap în fața Uniunii Europene nu vor stârni decât disprețul celorlalte state și nu vor face altceva decât să le ofere muniție să tragă în noi când și dacă vor avea nevoie.
Ce arată hârtiile trimise în 2012? Că primii oameni în stat erau slabi conducători, incapabili să își ducă luptele politice corect, pe față, cu armele curate. Au strigat ca din gură de șarpe să vină Comisia Europeană să le pună la punct dușmanii. Și nu doar dușmanii.
În școală am învățat că bătăliile politice se poartă în Parlament, între oameni politici și partide, între doctrine, între viziuni. În viața reală românească teoria e doar un basm. În realitate, cel puțin din 2005 de când Traian Băsescu a decis că nimic nu e prea puțin dacă vrea să-și doboare un adversar, în bătălia politică oamenii politici sunt doar marionetele unor sforari, a unor demnitari plătiți din bani publici,dar niciodată aleși în vreun scrutin.
Ăsta-i paradoxul vieții politice românești. Alegerile sunt doar un exercițiu care trebuie bifat pentru că asta-i regula Uniunii Europene. Puterea nu le-a aparținut oamenilor aleși ci celor numiți. Iar vina este fix a politicienilor care de dragul unui avantaj temporar și-au cedat fără discuții puterea obținută la urne.
Mă uit la hârtiile trimise de la Bruxelles și-mi vin în cap numai întrebări. Oare câte astfel de documente au fost trimise în toți anii din urmă? Și la câte dintre ele am răspuns pocnind din călcâie și fericiți că ne baga în seamă un demnitar european? Mi-e teamă că nu vrem să știm răspunsul!
