Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Poţi să rămîi în urmă şi cînd nu te întreci cu nimeni. Vasile B. şi-a dat seama de asta privind mai atent la îmbrăcămintea altora. Acum, sînt la modă hainele mai milităroase, l-a lămurit Constantin C. Acesta purta şi el o jachetă kaki plină de buzunare, fermoare şi inscripţii. Ştii care e culmea, i-a zis Consantin C.? Culmea e că sînt ieftine fiindcă vin din China, iar China a trebuit să facă uniforme pentru cinci sute de milioane de civili. Ca să nu mai vorbim de soldaţii chinezi. Chinezii au inventat moda ieftină.
Poţi să rămîi în urmă şi cînd nu te întreci cu nimeni. Vasile B. şi-a dat seama de asta privind mai atent la îmbrăcămintea altora. Acum, sînt la modă hainele mai milităroase, l-a lămurit Constantin C. Acesta purta şi el o jachetă kaki plină de buzunare, fermoare şi inscripţii. Ştii care e culmea, i-a zis Consantin C.? Culmea e că sînt ieftine fiindcă vin din China, iar China a trebuit să facă uniforme pentru cinci sute de milioane de civili. Ca să nu mai vorbim de soldaţii chinezi. Chinezii au inventat moda ieftină.
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Poţi să rămîi în urmă şi cînd nu te întreci cu nimeni. Vasile B. şi-a dat seama de asta privind mai atent la îmbrăcămintea altora. Acum, sînt la modă hainele mai milităroase, l-a lămurit Constantin C. Acesta purta şi el o jachetă kaki plină de buzunare, fermoare şi inscripţii. Ştii care e culmea, i-a zis Consantin C.? Culmea e că sînt ieftine fiindcă vin din China, iar China a trebuit să facă uniforme pentru cinci sute de milioane de civili. Ca să nu mai vorbim de soldaţii chinezi. Chinezii au inventat moda ieftină.
Cînd s-a dus la tîrg să-şi ia şi el o jacă, dar una mai mult verzulie, să nu bată la ochi, vînzătoarea l-a întrebat niţel cam ultimativ: Doriţi bluzon tip Mao sau tip Ţao? Văzîndu-l mai în vîrstă, era normal ca fata să fie obraznică. Dacă tot îţi nenoroceşti tinereţea într-o dugheană, măcar să ai clienţi tineri. Care-i diferenţa? s-a interesat Vasile B. Diferenţa, i-a zis fata, mestecînd leneş gumă, e că matale n-o să cumperi, că întrebi doar de kiki. Vasile B., într-adevăr, nu prea era decis, dar a scos din buzunar 35 de lei noi, ca să n-o mai audă bombănind. Fata a insistat să probeze bluzonul Mao: N-o să vă las să plecaţi cu el neprobat. Că-i prea mic, că-i nu ştiu cum, eu, una, nu pot să vi-l mai schimb. S-a înţeles?
Probabil că era la modă ca lumea să vorbească milităreşte. La fel îi spunea lui Vasile B. şi nevastă-sa, cînd îl trimitea la piaţă: S-a înţeles?! Bluzonul – care, i-a explicat vînzătoarea, nu era jacă fiindcă era bluzon – stătea pe Vasile B. ca dracu’. În toate oglinzile din tîrg, prin faţa cărora trecea, Vasile B. vedea un domn obosit, îmbrăcat ca un golănaş de gaşcă. Bluzonul tip Mao avea nouăsprezece fermoare şi nici un buzunar. După lipsa buzunarelor îţi dădeai seama că-i chinezesc. La câţi bani câştigă chinezii, ce le mai trebuie buzunare? De îndată ce a ieşit din tîrg, Vasile B., a vrut să-i dea bluzonul gratis unui puşti cu freză tip cocoş. Da’ de ce?, l-a refuzat suspicios acesta. Era un puşti cu o genă socratică, răspundea numai cu întrebări. Şi toate agresive. Vasile B., i-a vorbit frumos, explicîndu-i că a cumpărat un lucru neporivit pentru vîrsta lui şi că îi face plăcere să-l dăruiască unui tînăr care precis că agrea îmbrăcămintea şic. Cuvântul agrea l-a scos din sărite pe băiat: Mai du-te mă, în mă-ta, boşorogule, i-a zis tînărul.
Vasile B. a vrut să-i dea bluzonul unui ţigan. Acesta l-a probat, l-a mirosit, s-a consultat pe limba lui cu alţi ţigani şi, la sfîrşit, i l-au dat înapoi zicîndu-i ceva printre dinţi, pe limba lor. Toată dimineaţa, Vasile B. a umblat să scape de bluzon şi nu i l-a vrut nimeni. Nu din cauza bluzonului, bineînţeles. Oamenii se uitau la Vasile B., la pantalonii lui cu dungă şi la pantofii lui englezeşti şi pe loc deveneau reticenţi. Ce motiv ar fi avut, spuneau privirile lor, un domn ca el să umble cu cadouri, hodoronc, tronc, în mijlocul străzii? Dac-o fi de la un bolnav? Dacă-i cu defect? Dacă se filmează? Vasile B. a aruncat bluzonul într-o ladă de gunoi. Un cerşetor, răsărit ca din pămînt, s-a repezit la ladă, a probat bluzonul fară nici un buzunar, l-a întors pe toate părţile şi l-a lepădat cu obidă de unde-l luase. Tîmpiţi mai sunt şi ăştia bogaţii, a zis în urma lui Vasile B. cerşetorul. Îşi ţin banii la bancă, dar eu, cînd îmi fac seara monetarul, unde să-l bag? În fund?
Poţi să rămîi în urmă şi cînd nu te întreci cu nimeni. Vasile B. şi-a dat seama de asta privind mai atent la îmbrăcămintea altora. Acum, sînt la modă hainele mai milităroase, l-a lămurit Constantin C. Acesta purta şi el o jachetă kaki plină de buzunare, fermoare şi inscripţii. Ştii care e culmea, i-a zis Consantin C.? Culmea e că sînt ieftine fiindcă vin din China, iar China a trebuit să facă uniforme pentru cinci sute de milioane de civili. Ca să nu mai vorbim de soldaţii chinezi. Chinezii au inventat moda ieftină.
Cînd s-a dus la tîrg să-şi ia şi el o jacă, dar una mai mult verzulie, să nu bată la ochi, vînzătoarea l-a întrebat niţel cam ultimativ: Doriţi bluzon tip Mao sau tip Ţao? Văzîndu-l mai în vîrstă, era normal ca fata să fie obraznică. Dacă tot îţi nenoroceşti tinereţea într-o dugheană, măcar să ai clienţi tineri. Care-i diferenţa? s-a interesat Vasile B. Diferenţa, i-a zis fata, mestecînd leneş gumă, e că matale n-o să cumperi, că întrebi doar de kiki. Vasile B., într-adevăr, nu prea era decis, dar a scos din buzunar 35 de lei noi, ca să n-o mai audă bombănind. Fata a insistat să probeze bluzonul Mao: N-o să vă las să plecaţi cu el neprobat. Că-i prea mic, că-i nu ştiu cum, eu, una, nu pot să vi-l mai schimb. S-a înţeles?
Probabil că era la modă ca lumea să vorbească milităreşte. La fel îi spunea lui Vasile B. şi nevastă-sa, cînd îl trimitea la piaţă: S-a înţeles?! Bluzonul – care, i-a explicat vînzătoarea, nu era jacă fiindcă era bluzon – stătea pe Vasile B. ca dracu’. În toate oglinzile din tîrg, prin faţa cărora trecea, Vasile B. vedea un domn obosit, îmbrăcat ca un golănaş de gaşcă. Bluzonul tip Mao avea nouăsprezece fermoare şi nici un buzunar. După lipsa buzunarelor îţi dădeai seama că-i chinezesc. La câţi bani câştigă chinezii, ce le mai trebuie buzunare? De îndată ce a ieşit din tîrg, Vasile B., a vrut să-i dea bluzonul gratis unui puşti cu freză tip cocoş. Da’ de ce?, l-a refuzat suspicios acesta. Era un puşti cu o genă socratică, răspundea numai cu întrebări. Şi toate agresive. Vasile B., i-a vorbit frumos, explicîndu-i că a cumpărat un lucru neporivit pentru vîrsta lui şi că îi face plăcere să-l dăruiască unui tînăr care precis că agrea îmbrăcămintea şic. Cuvântul agrea l-a scos din sărite pe băiat: Mai du-te mă, în mă-ta, boşorogule, i-a zis tînărul.
Vasile B. a vrut să-i dea bluzonul unui ţigan. Acesta l-a probat, l-a mirosit, s-a consultat pe limba lui cu alţi ţigani şi, la sfîrşit, i l-au dat înapoi zicîndu-i ceva printre dinţi, pe limba lor. Toată dimineaţa, Vasile B. a umblat să scape de bluzon şi nu i l-a vrut nimeni. Nu din cauza bluzonului, bineînţeles. Oamenii se uitau la Vasile B., la pantalonii lui cu dungă şi la pantofii lui englezeşti şi pe loc deveneau reticenţi. Ce motiv ar fi avut, spuneau privirile lor, un domn ca el să umble cu cadouri, hodoronc, tronc, în mijlocul străzii? Dac-o fi de la un bolnav? Dacă-i cu defect? Dacă se filmează? Vasile B. a aruncat bluzonul într-o ladă de gunoi. Un cerşetor, răsărit ca din pămînt, s-a repezit la ladă, a probat bluzonul fară nici un buzunar, l-a întors pe toate părţile şi l-a lepădat cu obidă de unde-l luase. Tîmpiţi mai sunt şi ăştia bogaţii, a zis în urma lui Vasile B. cerşetorul. Îşi ţin banii la bancă, dar eu, cînd îmi fac seara monetarul, unde să-l bag? În fund?
Citește pe Antena3.ro
