Un clovn cu prestanţă

Luni, 15 decembrie 2008, scena noastră politică ne-a făcut cadou o premieră postdecembristă: la ora 11:30, Theodor Stolojan, candidatul desemnat la funcţia de premier, a anunţat că îşi depune mandatul la Cotroceni.

Dând curs alineatului 1, articolul 103 din Constituţie, preşedintele României l-a desemnat pe Theodor Stolojan, prin Decret, drept premier însărcinat cu formarea noului guvern. Potrivit Legii fundamentale, Theodor Stolojan urma ca în termen de 10 zile de la desemnare să alcătuiască lista noului guvern, precum şi programul de guvernare. Amândouă documentele se supuneau votului de încredere al Parlamentului.

Cu prilejul desemnării, atât preşedintele, cât şi premierul au făcut declaraţii de presă, transmise în direct de televiziunile de ştiri şi prezentate pe larg la jurnalele de Actualităţi de toate celelalte televiziuni. Traian Băsescu şi-a justificat alegerea lui Theodor Stolojan prin calităţile acestuia. La rându-i, Theodor Stolojan, aflat în deplinătatea facultăţilor sale mintale, după ce şi-a dat obolul protocolului de mulţumiri (preşedintelui, PD-L) şi-a prezentat pe scurt programul activităţii sale de după desemnare: colaborarea cu partidele care şi-au manifestat dorinţa de a alcătui guvernul, în vederea realizării programului, alcătuirea listei executivului şi supunerea acesteia împreună cu programul de guvernare votului de învestitură până cel târziu la 22 decembrie 2008. Trecând mai departe cu privirea, Theodor Stolojan a anunţat şi ce va face imediat după dezbaterea din Parlament: pregătirea proiectului de buget pe 2009 şi relansarea reformelor “esenţiale pentru progresul României”.

Miercuri, 10 decembrie 2008, nici o fiinţă vie de pe întregul patriei, inclusiv răţuştele din adâncurile Deltei, n-avea nici o urmă de îndoială asupra faptului că până cel târziu 22 decembrie 2008, din premier desemnat, Theodor Stolojan va fi premier pur şi simplu.

Potrivit Constituţiei, premierul desemnat îşi poate depune mandatul doar în cazul în care nu reuşeşte în termen de 10 zile să alcătuiască o majoritate parlamentară. O astfel de problemă nu se punea în ce-l priveşte pe Theodor Stolojan miercuri, 10 decembrie 2008. La acel moment, era ca şi realizată Alianţa de guvernare PD-L-PSD, în stare să asigure premierului desemnat nu 50 plus unu din voturile parlamentarilor, ci peste 70%, cel mai mare procentaj de voturi de la răposata Mare Adunare Naţională încoace. Desigur, mai existau, cel puţin teoretic, trei posibilităţi care să-l oblige pe Theodor Stolojan la depunerea mandatului.

1) Coaliţia PD-L-PSD să se rupă din cauza unor neînţelegeri profunde în alcătuirea Programului şi a listei.

2) Theodor Stolojan să fie victima unui accident pe care noi, muritorii, aflaţi la mâna lui Dumnezeu, să nu-l putem prevedea: îmbolnăvire peste noapte, accident mortal sau cel puţin în măsură să-l facă incapabil de a conduce un guvern.

3) Declanşarea Apocalipsei. Până luni, 15 decembrie 2008, nici una dintre aceste posibilităţi n-a devenit realitate.

Coaliţia PSD-PD-L a rezistat.

Theodor Stolojan nu numai că nu s-a îmbolnăvit, dar, mai mult, dădea semne că e tot mai sănătos pe zi ce trecea. Apocalipsa n-a avut loc. Toate momentele publice, destul de multe în aceste cinci zile, nu ne-au lăsat să înţelegem nici o clipă că Theodor Stolojan ar intenţiona să renunţe. Duminică, 14 decembrie 2008, de exemplu, la sindrofia de semnare a Pactului pentru România, nu s-a putut desluşi nici măcar de cei mai pătrunzători specialişti în tainele dostoievskiene ale firii umane vreun semn de disconfort.

Luni, 15 decembrie 2008, la ora 11:30, Theodor Stolojan a anunţat că şi-a depus mandatul. Theodor Stolojan e o personalitate a vieţii noastre politice. Succinta trecere în revistă a biografiei sale conturează un bărbat de excepţie, conştient de efectele gesturilor şi declaraţiilor sale publice. Ei bine, acest om în vârstă de 65 de ani, cotat drept unul dintre cei mai serioşi politicieni români, anunţă, la cinci zile de la desemnare, în plin proces de alcătuire a listei şi Programului Executivului, că-şi depune mandatul.

Nu e vorba de un anunţ privind ivirea unui neg la subsuoară sau măcar decizia de a-şi reface viaţa. E vorba de un anunţ prin care un politician dă peste cap un lanţ de proceduri constituţionale, obligând şeful statului la semnarea unui decret de revocare şi a altuia de desemnare a unui nou premier. Un astfel de moment reclamă, indiscutabil, lămuriri. Cât mai complete, pentru a nu lăsa loc speculaţiilor. Le-a dat Theodor Stolojan? Nici vorbă.
Ne-a făgăduit marţi, 17 decembrie 2008, că ni le va oferi cândva. Până atunci ne lasă să ne perpelim. Şi să credem în continuare că locul domniei sale e la circ.