Întrăm în ultima lună în care s-ar putea lămuri condițiile retragerii Marii Britanii din Uniunea Europeană. Situația este la fel de încurcată ca și atunci când, prin referendum, cetățenii unei mari țări au decis să trăiască în afara UE, convinși că independența și tradițiile lor seculare sunt devastate de celelalte 26 de țări. Brexit a devenit marea problemă nu doar pentru britanici; desprinderea statului insular de instituțiile UE aduce complicații pentru întregul mecanism comunitar și are implicații pentru fiecare stat în parte. Marea Britanie, cu democrația ei consolidată de sute de ani de parlamentarism, arată ca o țară care și-a pierdut busola, lideri cu acțiuni voluntariste putând să răstoarne peste noapte echilibre ce păreau de nezdruncinat. Povestea Brexit arată cât de fragilă este și construcția politică cu polii de putere la Bruxelles unde se negociază fără nici un rezultat de mai bine de un an regula restrângerii UE. Barnier a avut în acest timp putere mai mare decât a unui comisar, dar rezulttul este că la termenul limită,deja împins până la 31 octombrie, se arată tot mai clar un Brexit fără acord. Adică, un eșec greu de digerat, care aduce mari prejudicii încrederii cetățenilor din Uniunea Europeană Restrânsă că marii ei diplomați pot negocia în numele lor acorduri chiar mai complicate. În timp ce britanicii trântesc ușa continentului, la Bruxelles s-au pritocit și măsuri de sancționare pentru Polonia și Ungaria pentru că au ,,atentat la statul de drept”, România fiind și ea inclusă în ,,lotul iliberal” de falanga procurorilor pentru că nu a acceptat fără să crâcnească aberațiile kovesiste. Tratamentul aplicat în Parlamentul European comisarilor desemnați de aceste trei țări, care ,,nu au bască”, arată că unii europeni sunt mai cu moț, și-i pot bate cu linia la palmă pe alții. Ce s-ar întâmpla dacă populația din aceste țări estice ar fi enervate de umilințe și ar vrea să sară din căruța UE? Nu ar fi bine ca în structura - oricum foarte stufosă a Comisiei - să fie și un comisar pentru restrângere? Postul nu ar fi deloc inutil. Exemplul Marii Britanii, un regat care nu se mai trezește din beție după ce a decăzut din condiția de imperiu, poate fi contagios. Mai ales că Statele Unite aplaudă Brexit-ul iar Trump a avansat deja ca o măsură compensatorie un acord comercial extins, cu taxe zero, Marii Britanii. Dacă există și ale variante de asociere în afara UE, ideea de a avea un comisar pentru exit-uri ar fi o acțiune de prevedere la Bruxelles. A fost lansată ca variantă strategică pentru consolidarea UE, un spațiu economic care să includă Rusia, construcție care ar putea face față concurenței cu Statele Unite și China. Mitterand avansa în anii 90 teza Europei Unite, de la Atlantic la Pacific; acum, ideea nu mai pare utopică, este luată în calcul și repusă în dezbatere de cercurile de afaceri. Cu resursele naturale ale Rusiei și tehnologia vest-europeană, 600 milioane de locuitori ar putea să-și rezolve mai bine problemele viitorului.